INTERVIU: Viața unei studente voluntar pe Ambulanță: „Mă năpădesc mai multe sentimente. Primul ar fi euforia de a participa la un nou caz”

Zenko Timea a fost atât de fascinată de diferite cazuri întâlnite la practica profesională efectuată la Spitalul de Recuperare din Cluj, încât a decis să își îmbogățească experiențele și să își împlinească fascinația devenind voluntar la serviciul de Ambulanță din Cluj.

Reporter: Care a fost motivația ta pentru a alege să faci voluntariat pe Ambulanţă?

Zenko Timea: Motivul principal pentru care am ales să fac voluntariat a fost faptul că atât bunicul cât și tatăl meu au lucrat la ambulanța din Cluj. M-au inspirat de mică poveștile lor despre viața pe salvare. Alt motiv ar fi acela că am dorit să învăț mai mult despre cazuri cât mai diversificate pentru a-mi aprofunda cunoștințele medicale. După ce îmi termin studile doresc să lucrez în zona medicinei, ca și asistentă, astfel voluntariatul pe ambulanță mă ajută.

Reporter: Ai precedente în zona medicinei?

Zenko Timea: Da, momentan urmez cursurile unei școli postliceale de asistență medicală şi sunt în anul II. În primul an am efectuat stagiul practic la Spitalul de Recuperare din Cluj pe secția de cardiologie. Personalul medical din această secție m-a învățat și m-a încurajat să vreau să învăț din ce în ce mai mult. Astfel, încet încet au început să mă intereseze cazurile mai complicate, mai serioase și mai deosebite.

Reporter: Ești voluntară deja de puțin timp, povestește-ne despre pregătirile atât psihice cât și fizice efectuate înainte de a merge la un caz.

Zenko Timea: La intrarea în tură se verifică echipamentele de pe autosanitară. Echipajul, care în cazul meu constă din încă două persoane, un asistent și un șofer, primește fișa în care sunt menționate detaliile despre caz. Intensitatea emoțiilor simțite crește direct proporțional cu gravitatea diagnosticului de pe fișă. De exemplu, un stop cardio respirator comparativ cu o colică renală.

Reporter: Care este senzația pe care o ai când ești în mașină în drum spre un caz?

Zenko Timea: Mă năpădesc mai multe sentimente. Primul, ar fi euforia de a participa la un nou caz care va aduce un plus de experiență în pregătirea mea ca asistent medical. Următorul sentiment ar fi de neliniște față de noutatea cazului, deoarece fiecare caz este unic, nu seamănă cu vre-unul precedent. Fiecare aduce un element surpriză. Cum nici o persoană nu este identică așa nici cazurile nu sunt identice unul cu celălalt. Iar pe urmă, mă cuprinde sentimentul de satisfacție, doarece tot ce am învățat, acum pot să aplic și în practică și roadele muncii mele încep să fie palpabile. Există și un sentiment ușor de nesiguranță, fiind la început de drum, nu stăpânesc încă toate informațiile necesare pentru a acoperi multitudinea de cazuri ce pot apărea. Încă mai am mult de învățat în domeniul medical. Tot timpul apare ceva nou.

Reporter: Crezi că este nevoie să fi neapărat o persoană puternică pentru a avea reușită?

Zenko Timea: Da, trebuie să fii o persoană puternică emoțional pentru a reuși să te detașezi de suferința pacientului. Trebuie să îi înțelegi suferința, iar nu să o aduci cu tine acasă. Trebuie să ai o minimă rezistență fizică, deoarece turele sunt lungi, de 12 ore. Sunt și ture de noapte, iar cazurile sunt multe.

Reporter: Care a fost cel mai emoționant sau grav caz la care ai asistat până acum?

Zenko Timea: Cazul unui bărbat căzut pe stradă în cursul nopții care se afla în stop cardio respirator. S-au efectuat manevrele de resuscitare, dar din păcate nu am reușit obținerea ritmului sinusal.

Reporter: Ce fel de cazuri sunt cele mai frecvente?

Zenko Timea: Cazurile în care sunt acuzate dureri toraco-abdominale, persoane căzute pe stradă, stări de ebrietate și cazurile de hipertensiune arteriala sunt cele mai frecvent întâlnite în experiența mea.

Reporter: Cum îți imaginezi viitorul? După ce termini studiile, dorești să rămâi la ambulanță sau ai să parcurgi alt drum?

Zenko Timea: În  momentul de față dorința mea este să profesez ca asistent medical în cadrul Serviciului de Ambulanță, deși mai am puțin până voi absolvi școala de asistență medicală, iar cu toții știm că viața este imprevizibilă și plină de surprize... Însă, sper că următorul interviu pe care am să îl acord va fi în calitate de asistent medical în cadrul Serviciului de Ambulanță.

Articol scris de Petra Batinás, studentă la departamentul de Comunicare şi PR, FSPAC, UBB, anul II.