Vasile Dîncu: „Cel mai tare s-a văzut în pandemie lipsa de transparență”

Legea 544 din 2001 garantează accesul liber la informații de interes public, fiind legea de temelie a jurnaliștilor. La 20 de ani de la introducerea legii, senatorul Vasiel Dîncu, co-inițiator al legii, în calitate de Ministru al Informațiilor Publice, a vorbit despre avantajele și neajunsurile acesteia, în actualul context social.

Într-o dezbatere la care au participat unii dintre cei mai influenți jurnaliști ai momentului - Cristian Leonte („România, Te Iubesc!”), Diana Oncioiu (DeLa0), Alex Nedea (Recorder), Mirela Neag (Libertatea) și Attila Biro (RISE Project) - președintele consiliului național al PSD, Vasile Dîncu, a vorbit despre procesul de inițiere a legii.

„Această lege am promovat-o în 2001 și am promovat-o împreună cu Mona Muscă, atunci era reprezentant al opoziției, eu eram ministru la putere și a fost o primă încercare a opoziției și puterii de a lucra împreună pentru un proiect și a fost un proiect reușit, mi-ar fi plăcut să o fi văzut și pe Mona Muscă acum. Acest proiect nu este un proiect perfect, dar a existat tot timpul o încredere justificată a jurnaliștilor și ONG-urilor în a schimba această lege în parlament, pe ideea că ar putea să iasă mult mai proastă și toate tentativele, chiar ultima tentativă din 2020 de a face niște schimbări la lege au fost tentative care nu reușeau să acopere golurile din această lege, ci mai degrabă erau niște inițiative care deformau această lege”, a declarat Vasile Dîncu.

O încercare de actualizare a legii s-a făcut și anul trecut, însă cu o serie de „aberații”, este de părere Vasile Dîncu.

„Vă dau un exemplu cu inițiativa a patru PSD-iști și un lider PNL, fost jurnalist, Florin Roman, care au propus niște modificări de genul: introducem în lege ideea că respingem cererile care sunt rău-voitoare sau respingem cererile care necesită informații mai mari de 50 de pagini. Acestea sunt aberații, dar a existat încă de la început o reticență în a merge în Parlament și îmi aduc aminte de stupefacția Monei Muscă. Noi eram în conflictul normal între opoziție și putere și eu am invitat-o să lucrăm împreună la acest proiect pentru că a avut înainte un proiect care i-a fost respins de CDR în 1997, unul mai simplu. Dânsa a refuzat, a spus că ne întâlnim împreună în comisia de cultură și media în Parlamentul României. Ne-am dus acolo și când a văzut ce aberații spuneau și cei de la putere, și cei din opoziție, m-a chemat afară și a spus că vrea să lucrăm împreună”, a relatat senatorul PSD.

„Ar trebui făcute modificări”

Parlamentarul consideră că legea ar trebui modificată și adaptată timpurilor în care trăim, arătând însă că organizațiile de lovesc de teama ca legea, odată intrată înm parlament, să nu fie „deformată”, Vasile Dîncu luându-și totodată angajamentul să încerce să creeze, alături de alți parlamentari, un „cod al transparenței”.

„Cred că modificări ar trebui făcute, deși s-au mai făcut modificări pe parcurs, cred că ar trebui adaptată din mai multe perspective și cred că este nevoie să construim împreună, dacă găsesc parteneri pe această lege, un cod al transparenței, pentru că în acest cod al transparenței ar trebui să intre următoarele lucruri: e legea aceasta, 544, apoi e legea transparenței decizionale - legea 52 din 2003, pe care tot eu am promovat-o și care din păcate doar de câteva ori a fost analizată cu atenție, deși aceasta este o lege poate mai importantă decât legea 544. Legea 544 au făcut-o jurnaliștii importantă, pentru că era vorba de relația lor cu administrația, dar în legea transparenței, există obligativitatea de a face statul transparente informații, de a intra în relație cu cetățeanul”, a mai spus Dîncu.

„Bubele” sistemului au ieșit la iveală în pandemie

Nu în ultimul rând, Vasile Dîncu a afrimat că lipsa transparenței statului s-a văzut cel mai bine în pandemie, când – în contextul stării de urgență și de alertă – s-a guvernat mai mult prin ordonanțe, care „sar” peste pașii obligatorii privind transparența decizională.

„Nu s-a insistat foarte mult pe această lege (52/2003), chiar dacă aceasta se respectă, dar de exemplu, ne lovim de ideea ordonanțelor, cel mai tare s-a văzut în timpul pandemiei lipsa de transparență a statului, pentru că ordonanțele exclud de cele mai multe ori transparența necesară: dezbaterea publică, să cauți stakeholerii importanți și să le trimiți proiectul de lege, să faci un raport la finalul anului, aceste lucruri în pandemie nu se mai fac deloc. Mai este un lucru, pe care nu îl oferă lumea, este vorba despre execuția bugetară. Dacă ne uităm la rectificările de buget care se fac, vedem că peste 30% din bugetul României s-a făcut în afara definiției care a fost în parlament. Fondurile se mișcă în parlament după cum vrea premierul, cum vor miniștrii. Toate rectificările de buget schimbă destinația fondurilor și asta este anticonstituțional”, a conchis senatorul.

CITEȘTE ȘI

Proiectul România educată nu e realist, susține Vasile Dîncu