Tinerii din comunele clujene păstrează vii obiceiurile de Crăciun

În mai multe comune și sate din județul Cluj obiceiurile sunt păstrate, iar tinerii se adună în seara de Ajun, colindă și apoi, ca pe vremea bunicilor, se strâng toți la joc unde ”muzicanții” cântă până în zori.

La colindat pe vremea bunicii

Ana Popa a trecut de 80 de ani, dar își amintește bine cum se adunau fetele și feciorii și mergeau la colindat când ea era tânără. Atunci colindul se plătea cu nuci și cu mere. Începeau dintr-un capăt al satului, iar după ce terminau, se adunau toți la unul dintre ei acasă și împărțeau ce au primit.

”Când eram mai mici, aveam fiecare câte o trăistuță și mergeam la colindat pe la toate casele și primeam nuci, mere, alune.  După ce am mai crescut, umblau feciorii. Aveau o rudă mare la ei că făceau fetele colaci mari și să îi pună pe rudă. După ce trecea Crăciunul vindeau feciorii colacii”, explică Ana.

După ce colindau toate casele, atât fetele cât și feciorii puneau bani să plătească muzicanții, să organizeze joc. Când era tanti Anuța fată în sat nu era cămin cultural. Jocul era organizat într-o șură mare.

”În a treia zi de Crăciun, se fierbea vin și feciorii care vorbeau cu fetele cu care aveau în plan să se căsătorească, le băgau la vin, așa se zicea. Atunci nu se vorbeau ani de zile, se înțelegeau una-două să se căsătorească. Oricum nu ei se înțelegeau, că neamurile”, povestește tanti Anuța.

Urături și costume populare

În comuna Răchițele atât băieții cât și fetele se adună în seara de Ajun la Casa Parohială unde, după slujbă, se spun ”urături”.

”Seara ne adunăm la casa parohială unde se face slujbă. Există trei feluri de ”urături” care sunt specifice la noi în sat: a fetei, a băiatului și a cârnațului. Preotul satului numește trei feciori din sat care să zică urăturile, iar ei se îmbracă în costum popular”, explică Diana Bortoș, o tânără din Răchițele care încearcă să păstreze tradiția vie. 

În satul Rogojel din comuna Săcuieu, feciorii sunt împărțiti în trei grupuri, fiecare grup având zona sa unde colindă. Se adună toți la biserică și de acolo încep. Cu toate că mai de mult urăturile erau ceva indispensabil la colindat, acum se practică doar la cererea gazdelor.

”Mai de mult se ziceau tot timpul urături. Acum se fac urături doar dacă cer gazdele. Mai este și urătura fetei care se zice la casele unde sunt fete, iar dacă cineva pune un colac pe masă, atunci feciorii grăiesc colacul. Băieții care merg prin sat strâng bani și apoi plătesc taxa la primărie și se face un joc în prima, a doua și a treia seară de Crăciun. Dacă între Crăciun și Revelion este duminică, se face și atunci, iar intrarea este liberă. De obicei muzicanții sunt tot din sat”, povestește Ionuț Filip, unul dintre feciorii care merg în fiecare an la colindat în Rogojel. 

Andrei Onețiu este din Dealul Negru, comuna Călățele și în fiecare an merge cu feciorii la colindat. Ei merg în mai multe sate și la fiecare casă colindă și apoi joacă.

”Se merge cu muzică la colindat, ducem muzicanții cu noi și se face joc la fiecare casă. În alți ani începeam de la biserică, dar acum e mai greu fiindcă a ars acum cinci ani. Dar începem din centru de la căminul cultural. Mergem și la Călățele Pădure, Râșca și la Râșca Pleș. Se merge două seri la colindat. A doua și a treia seară de Crăciun se face joc la căminul cultural. Sunt sate în care merg și fetele la colindat. Dar fiindcă noi avem de umblat atâta, fetele nu vin, că nu rezistă. Nu mergem cu mașinile. Mergem la colindat în toate satele pe jos”, explică Andrei.

Echilibrul societății se regăsește în tradiție

Fiindcă trăim într-o lume încărcată de probleme și dileme, iar identitatea noastră, a românilor, este una nesigură, istoricul Ioan-Aurel Pop este de părere că doar prin cultivarea tradițiilor putem să păstram un echilibru. Obiceiurile de Crăciun au un rol esențial în păstrarea acestui echilibru, mai ales datorită faptului că România este țara cu cele mai multe cântece tradiționale din Europa.

”Unii încearcă să ne convingă că trebuie să fim europeni, alții că am depășit perioada istorică în care se cultivau tradițiile și obiceiurile. Alții încearcă să ne spună că nu este important să fim români, ci să fim cetățeni ai universului. Toate acestea nu fac decât să ne conducă spre dezechilibru. Iar echilibrul de care avem nevoie cu toții, atât ca indivizi cât și ca grup ne vin din tradiție, din trecut. Ceremoniile sunt cele mai frumoase lucruri care pot păstra acest echilibru, iar colindele, sărbătorile, cântecele noastre, doinele ne fac să ne simțim mai siguri pe pământ, mai cu picioarele înfipte în glie, trainici. Dacă nu cultivăm tradițiile, atunci ne trădăm esența noastră umană și esența noastră de român”, spune istoricul Ioan-Aurel Pop.