Autobuzele ROMAN în continuare la datorie pe străzile din Cluj! Sunt vechi de peste 20 de ani

 

 

Posibil să fie cel mai vechi mijloc de transport în comun care circulă în prezent pe străzile din Cluj-Napoca. Dacă vrei să faci o „călătorie în timp”, poți lua autobuzul Roman Diesel 111 RD, care încă mai circulă în oraș.

 

„Probabil cel mai vechi mijloc de transport care tranzitează orașul, autobuzul suburban ROMAN DIESEL 111RD al armatei prestează cu regularitate curse în urbea de pe Someș”, au transmis, într-o postare pe Facebook, reprezentanții Muzeului de Transport Public (MTP) Cluj-Napoca.

Autovehiculul Roman 111 RD este un model de 11 m lungime, echipat cu un motor Diesel MAN D-2165 HM 81 U (192 CP) amplasat în spate, cutie de viteză mecanică cu 5+1 trepte de viteză, viteză maximă 110 km/h. Are o capacitate de transport de 70 pasageri, dintre care 43 pe scaune.

Astfel de autobuze au fost construite între anii 1974 și 1980 la Rocar București, sub licență MAN Metrobus (Germania), fiind disponibile în trei variante: urban, interurban (111 RD/RDT) și troleibuz.

Motorul este, în mod normal, cu cutie manuală în 4-6 trepte, deși altădată au fost echipate cu transmisie automată, chiar dacă în număr redus, din cauza costului prea mare.

Pe lângă problemele cu încălzirea în compartimentul pasagerilor, care se datorau sistemului puțin fiabil și subdimensionat, o altă problemă era spargerea pernelor de aer. Se pare că, la acea vreme, nu a fost aprobată importarea pernelor și nici a unui cauciuc de calitate, iar materialul disponibil din producția internă a dus la neplăceri.

Nostalgia și aprecierea clujenilor

Clujenii și-au exprimat aprecierea față de modelul care încă mai circulă pe străzile orașului, lăsând comentarii frumoase la postarea de pe Facebook.

„Când au apărut în circulație erau ca niște OZN-uri, față de ce era pe vremea aceea. Trebuie să fim recunoscători căci aceste autobuze au fost frumoase și reușite. Știu mai multe autobuze care au depășit ușor 1.500.000 de km. Felicitări Românilor care au construit aceste autobuze!” a comentat o persoană.

Mulți cetățeni au spus că îl cunosc pe șoferul autobuzului, „Neluțu”. Potrivit utilizatorilor care au zis că îl cunosc, bărbatul conduce de multă vreme acest autobuz, mulți comentând că acesta se va „pensiona odată cu autovehiculul”.

„Așa este, e singurul (autobuzul) din generația lui și asta datorită lui Neluțu, care și el este singurul din generația lui și cel mai bun. Cred că se vor pensiona împreună. Până atunci, mulți kilometri împreună, că sunteți unici!” a spus un utilizator.

Transportul public în vremurile de altădată

Deși în prezent transportul public este foarte diversificat, în urmă cu mai bine de un secol clujenii se puteau baza doar pe brije, trăsuri de piață. Evoluția transportului public este impresionantă.

În urmă cu mai bine de un secol nu existau autobuze electrice, tramvaie, ce să mai vorbim de metrou.În jurul anilor 1850, clujenii puteau să profite doar de cinci birje (trăsurile de piață).

Chiar dacă erau la fel de multe ca degetele de la o mână, acestea s-au înmulțit la 200 în anul 1900.

„Transportul public din Cluj. La început au fost birjele: cinci la număr prin anii 1850, ajungând până la peste 200 în jurul anului 1900 și participând la transportul orașului până prin anii 1950”, a povestit un clujean care a publicat fotografiile vechi pe internet.

Linia nr. 1, instalată la finalul anilor 50, există și azi

După cel de-al doilea război mondial, transportul în comun a ținut dificil pasul cu dezvoltarea orașului. Au început să apară liniile de troleibuze pe la finalul anilor 50, iar într-un final noul tramvai, prin anul 1987.  

Prima linie troleibuz, linia nr. 1, funcționează și în prezent.

„Prima linie a fost instalată în 1959-1960. A rămas cu denumirea de linia nr.1 până azi. Circula de la CLUJANA (din obişnuință încă îl numeam Dermata) până la pompa de benzină aflată pe Calea Mănăştur, peste drum de intersecția cu str. Câmpului. Atunci au fost plantați şi stâlpii de beton cu corpuri de iluminat cu NEON. Fiecare corp avea 2 tuburi lungi. Pe stâlpi era o uşiță metalică care acoperea siguranța lămpii. Copii fiind ni se tot spunea să nu umblăm cumva la acele uşițe”, povestește din experiența sa un alt clujean.