INTERVIU Daniel Funeriu: “Toată discuţia despre manuale din România este aberantă. Consumăm inutil resurse focalizându-ne pe calitatea manualelor în loc să ne focalizăm pe calitatea profesorilor”

De asemenea, în interviul acordat hotnews.ro, acesta vorbeşte despre cruciada antiplagiat şi amânarea evaluării şcolilor doctorale, formarea iniţială a profesorilor, rezultatele testelor PISA, exprimându-şi, totodată, opinia despre faptul că guvernul PSD vrea o nouă Lege a Educaţiei, dar şi o Lege a manualului.

Nicoleta Onofrei: Odată cu LEN s-a înfiinţat clasa pregătitoare şi s-a prevăzut trecerea clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu, începând cu generaţia de elevi care a intrat în clasa a V-a în anul şcolar 2011-2012. De asemenea, s-a introdus învăţământul obligatoriu de 10 clase. Clasa a a-IX-a nu a fost trecută la gimnaziu, în schimb se intra la liceu cu note de 2 şi 3. Cum rezolvăm problema asta, nu se perpetuează un rău? Mai are rost Evaluarea Naţională?

Daniel Funeriu:  Problema se rezolvă cu un ministru inteligent şi hotărât care aplică o lege bună, aşa cum era Legea educaţiei în varianta originară. Polonia, de exemplu, a trecut clasa a IX-a la gimnaziu în 2000 şi, că o consecinţă, a devenit ţara cu cea mai spectaculoasă creştere la testele PISA din Europa. Subiectul este mult prea tehnic pentru a fi abordat în acest interviu, dar puteţi citi o argumentaţie în extenso la  http://funeriu.blogspot.md/2013/03/logica-sau-reumatism-la-creier-ii.html . Nu pot să uit înjurăturile tuturor politicienilor atunci când am introdus clasa pregătitoare: astăzi ea este apreciată de peste 93% dintre părinţii ai căror copii au trecut prin ea. Da, Evaluarea naţională are un rost. Tot aşa cum au rost, dacă sunt bine făcute, şi evaluările de la clasa a II-a, a IV-a şi a VI-a . În general în educaţie se aplică proverbul "unde nu e cap vai de picioare", dar din păcate aici e vorba de copii... Referitor la clasa pregătitoare : din lipsă de interes, anul acesta avem 35.000 de copii neînscrişi. Nimănui nu pare să îi pese. O crimă educaţională.

NO: Au fost descoperite multe cazuri de plagiat, evaluarea şcolilor doctorale s-a amânat pentru 2019, printr-o ordonanţă de urgenţă. Motivul? "Era necesară pentru ca acestea să poată organiza examene de finalizare a studiilor doctorale şi să poată emite diplome şi titluri universitare recunoscute de către Ministerul Educaţiei Naţionale, acestea două reprezentând atribute specifice ale acreditării, conform cadrului normativ în vigoare". Ce opinie aveţi despre amânare şi despre argument? 

DF: Cruciada antiplagiat pe care am lansat-o în 2011 a dat rezultate şi mă bucur. Dacă atunci nimeni nu vorbea despre plagiat astăzi a devenit tema naţională. Mă îndoiesc că cineva va mai plagia un doctorat. Referitor la evaluarea şcolilor doctorale: au fost două momente când s-au făcut erori majore: primul a fost în 2012 când Guvernul Ponta nu a făcut nimic şi a doua eroare a fost în august 2016 când trecuse termenul legal pentru evaluare, deci nicio şcoală doctorală nu mai era autorizată/acreditată. Atunci trebuia dată o OUG prin care să se autorizeze temporar numai şcolile doctorale fără probleme de etică şi care respectă un criteriu calitativ minimal. Guvernul de atunci a comis o mare greşeală autorizând toate şcolile doctorale într-un mod artificial şi ajungându-se în situaţia de astăzi în care, iată, un nou guvern PSD a mai dat un răgaz suplimentar mediocrităţii care, fără îndoială, se va regrupa. 

NO: Este plagiatul educat din primele clase prin referatele date de profesor, care nu sunt verificate?

DF: În România până în 2011 plagiatul era un mod firesc şi încetăţenit la toate nivelurile. Cred că oamenii nici nu îşi dădeau seama că fac ceva rău. Astăzi cred că lucrurile se îndreaptă graţie cazurilor mediatizate, descoperite ca urmare a măsurilor din 2011 şi graţie oamenilor care au continuat luptă.

NO: Există un dezinteres generalizat - profesorii se fac că predau, iar elevii se fac că învaţă? 

DF: Nu ştiu. Întrebaţi un sociolog care poate să facă un studiu pe această temă. Nu am impresia că poporul român este un popor dezinteresat de învăţare. Chiar din contră, văd un mare interes al părinţilor legat de acest subiect. Suntem însă deficitari în procesul de orientare şcolară. Eu cred că cei mai puternici copetitori ai lui Google sau Apple sunt copiii din şcolile româneşti. Totul e să nu ne batem joc de ei.

NO: Formarea iniţială a cadrelor didactice - în Legea 1 a Educaţiei Naţionale era prevăzută introducerea masteratului didactic. Nu s-a introdus. Cine nu îl vrea introdus?

DF: Legislaţia era gata încă din februarie 2012. Proiectul a fost blocat de madame Minciunescu în 2012 şi de toţi cei care au urmat. Dacă se introducea aveam astăzi vreo 50.000 de profesori bine formaţi. Cum spunea un om celebru: prostia şi universul sunt infinite.

NO: Avem programe noi la gimnaziu, la clasa a V-a. Cum vi se par conţinuturile? Nouă programa trebuia să fie mai aerisita, este ea mai aerisita?

DF: Nu sunt expert în curriculum şi nici nu am citit programele pentru clasa a V-a. Mă irită din ce în ce mai mult povestea asta cu "programa aerisită": eu tot nu înţeleg cum poţi să ştii mai multe învăţând mai puţine lucruri. Desigur, programa nu trebuie să fie dincolo de capacitatea copiilor de a învăţa, dar cine va spune că poţi să fii mai bun învăţând mai puţin, prin nu ştiu ce metodă "modernă", trebuie luat serios la întrebări. Sigur că totul trebuie să fie atractiv, inteligent prezentat şi clar, dar non-continuturile generează non-cunoastere.

NO: Vom avea la gimnaziu mai multe manuale decât până acum, până şi la sport şi la dirigenţie, sunt ele necesare? Manualul de sport este printre singurele manuale tipărite la timp.

DF: Tema e falsă: consumăm inutil resurse focalizându-ne pe calitatea manualelor în loc să ne focalizăm pe calitatea profesorilor. Toată discuţia despre manuale din România este aberantă pentru că porneşte de la o concepţie aberantă despre manual. În România manualul este considerat o "biblie" a învăţării, iar asta este total fals. Manualul este un auxiliar al învăţării, profesorul este cel care face diferenţa. Politicienii, mulţi profesori şi majoritatea părinţilor cred că dacă schimbi manualele cu altele mai colorate sau pe tabletă, gata, ai făcut reforma curriculară. Evident că asta este o prostie: modul în care manualul este utilizat de către profesor schimbă totul. Cei mai buni profesori ai mei din liceu în Franţa nici nu foloseau manuale, care nici nu erau obligatorii : mulţi elevi nici nu aveau manuale. Refuz să intru în cancanuri şi subiecte periferice dar siropoase pentru presă, gen "manualul de sport". Vă asigur că nimic nu se va schimba în bine prin schimbarea manualelor, oricât de "bune" ar fi ele, dacă nu formăm cum trebuie profesorii. Or interesul pentru subiectul formarea profesorilor este acum zero. 

NO: Specialiştii spun că există o ruptură între programele şcolare şi cerinţele de pe piaţa muncii, există o neadaptare.

DF: În toate ţările, toată lumea spune acest lucru, şi anume că şcoala nu formează suficient de relevant pentru piaţa muncii. În adevăr este greu de cuantificat acest lucru, eu am o abordare puţin diferită: este treaba fiecărui individ să fie suficient de inteligent încât să găsească o utilitate pentru tot ceea ce a învăţat în şcoală. Eu unul am cam găsit o utilitate în viaţă pentru fiecare lucru pe care l-am învăţat în şcoală, începând cu caligrafia şi terminând cu ecuaţiile diferenţiale. Suntem într-o schizofrenie: firmele se plâng ca şcoala nu formează conform cerinţelor lor, dar aceleaşi firme nu se implica atunci când sunt solicitate. Mai e o problemă: majoritatea comitetelor sectoriale, care trebuie să facă această muncă de punere în coerentă sunt moarte:  ticsite de oameni irelevanţi cu o agendă paralelă pusă pe făcut bani din proiecte europene prăduite. Ar fi bine că DNA-ul să se uite puţin în zona proiectelor legate de formările profesionale din fonduri UE.

NO: Există un dezinteres faţă de învăţat? Sau modalitatea în care sunt prezentate conţinuturile sunt pur şi simplu rupte de realitate?

DF: Vă pot spune un sigur lucru: perioada 2009-2012 a fost singura în care a existat o creştere a rezultatelor la testele PISA: în acel interval, care a coincis cu mandatul meu, România nu a mai fost ultima din Europa, ba chiar am avut cea mai mare creştere. Nu am schimbat conţinuturi, ci doar am fost mai exigent şi mai raţional cu profesorii, elevii şi, în general, cu întreg sistemul.

NO: 42% dintre români sunt analfabeţi funcţional. Ce e de făcut?

DF: Aplicată la litera Legea educaţiei în varianta ei originară, fără aberaţiile introduse prin OUG-uri cu dedicaţie pentru mediocritate.

NO: Subfinanţare - în fiecare an, se vorbeşte despre lipsa autorizaţiilor PSI şi sanitare ale clădirilor, sunt clădiri care pică pe elevi, nu avem laboratoare. 

DF: O problemă reală dar, totuşi, minoră: ţin minte că în 2011 sub 10% dintre elevi învăţau în clădiri care nu erau autorizate. Numărul acestor clădiri era însă mare, copiii care învăţau în ele era însă mic: de aici a pornit iniţiativa mea, pe care şi azi o consider bună, de a închide şcolile prost dotate şi cu puţini elevi dacă aveam şcoli puse la punct în proximitate. Sistemul a fost dimensionat de Ceauşescu pentru 5-6 milioane de copii. Azi mai avem 2.5 milioane, deci cine spune că avem o lipsă de spaţii nu ştie despre ce vorbeşte. Avem însă o problemă cu siguranţă: în 2010 ceream deja planuri pentru prevenirea incendiilor. Am suportat o băşcălie generalizată pentru această cerinţă, dar vedem acum cât de actuală este încă.

NO: Scoala profesională duală. În sfârşit se dă startul propriu-zis în toamna aceasta, după şcoală din Braşov. După prima etapă de admitere în învăţământul profesional de stat au mai rămas 18.934 de locuri libere, din care 1.320 de locuri pentru elevii romi, dintr-un total de 36.134 de locuri aprobate.  În învăţământul dual mai sunt disponibile 1.775 de locuri (dintr-un total de 3.539 de locuri). În sesiunea de vară au fost admişi 1.764 de elevi. Cum vi se par cifrele. Speranţe, întârzieri?

DF: Greşiţi: învăţământul profesional dual a fost introdus de mine încă în 2012 prin Ordinul 3168/2012, scoala de la Braşov a fost înfiinţată graţie acelui Ordin. Eu ce să fac dacă după ce am plecat de la minister nimeni nu s-a mai ocupat serios de acest lucru, ci toţi au dat OUG-uri peste OUG-uri, una mai inutilă ca alta? Rezultatul acestor OUG-uri este cel pe care îl subliniaţi şi dumneavoastră: o ţară în care angajatorii se plâng ca nu au mână de lucru calificată dar în care statul nu reuşeşte decât să producă texte aberante şi să formeze 1.700 de copii pe an. Zero avantaj pentru o firmă să se implice, foarte multă birocraţie (trebuie să semneze contract cu - primăria (!!)), zero siguranţă că elevii formaţi vor rămâne în sânul firmei, zero entuziasm printre părinţi şi elevi.  

NO: Rezultatele de la bac din fiecare an impun un Bacalaureat diferenţiat?

DF: Nu rezultatele de la Bac impun asta, ci bunul simţ: dacă Legea educaţiei din 2011 s-ar fi aplicat şi după plecarea mea astăzi am fi avut un bac diferenţiat inteligent: el era prevăzut la articolul 77, pe care vă invit să îl reproduceţi pentru cititorii dvs.

Articolul 77  

(4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:

- proba A de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orală în limba romană;
- proba B de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;
- proba C de evaluare a competenţei lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenta corespunzător Cadrului european comun de referinţă pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competentelor lingvistice în limbi străine au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
- proba D de evaluare a competentelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competentă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competentelor digitale au dreptul la recunoaşterea şi la echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
- proba E scrisă de evaluare a competentelor formate pe durata învăţământului liceal, după cum urmează:
a) proba scrisă la Limba şi literatura română - proba comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările;
b) proba scrisă la Limba şi literatura maternă - proba comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;
c) două probe scrise, diferenţiate după cum urmează:
1. pentru profilul real din filieră teoretică:
(i) matematica;
(ii) proba transdisciplinara din ştiinţe: fizică, chimie, biologie;
2. pentru profilul umanist din filieră teoretică:
(i) o limbă de circulaţie internaţională;
(ii) proba transdisciplinara din geografie, istorie, ştiinţe socioumane;
3. pentru filieră tehnologică:
(i) proba scrisă disciplinară specifică profilului;
(ii) proba transdisciplinara specifică domeniului de pregătire;
4. pentru filieră vocaţionala:
(i) proba practică sau scrisă, după caz, specifică profilului ori specializării;
(ii) proba transdisciplinara specifică profilului sau specializării".
 

NO: E nevoie de o nouă Lege a educaţiei, cum a anunţat ministrul Pop?

DF: Nu: e nevoie doar de abrgarea tuturor modificărilor aduse la Legea educaţiei nr. 1/2011 şi aplicarea ei la literă. 

NO: Ce părere aveţi despre Legea manualului, despre care tot vorbeşte domnul Liviu Pop, chiar ar rezolva problema licitaţiilor? Cum ar arăta o astfel de lege, după dumneavoastră?

DF: O aiureală populistă: ce să scrie în acea lege, cum să fie redactat manualul de biologie? Aşa cum spuneam, da bine la publicul care crede că, gata, schimbăm manualul şi totul va fi bine.

NO: Cum aţi caracteriza politicile din Educaţie ale guvernului Tudose?

DF: Nu ştiu care sunt acestea. Dumneavoastră ştiţi?