Educație
"Nu ştiu. Reveniţi!" Inspectoratul Şcolar, mai "tăcut" decât SRI.
Cum decurge o discuție între un părinte și angajații Inspectoratului Școlar. Sunt plătiți din banii noștri, desigur, dar acest lucru nu pare să-i „deranjeze” prea mult.
Mămica unui copil de 3 ani încearcă să afle cum și când se fac înscrierile la grădiniță. Cum site-ul Inspectoratului Școlar este - așa cum Monitorul a mai scris recent - la fel de „complex” ca un blog din anii '90 pe o platformă gratuită, informația dorită nu este de găsit. Rămâne varianta telefonului, foarte potrivită pentru secolul XIX.
După ce telefonul sună la nesfârșit, răspunde un bărbat, vizibil plictisit și deranjat: Deaaaaaaah!
- Inspectoratul Școlar?
- Deaaaaaah!
- Dacă sunteți amabil, cum aș putea afla când se fac înscrierile la grădiniță?
- Nu știu. Vă fac legătura.
Telefonul sună din nou, lung și descurajant. Răspunde într-un final o femeie: Da! (Remarcați că nu se folosesc formule de salut sau de prezentare, oamenii sunt evident deranjați că trebuie să răspundă la telefon.)
- Nu vă supărați, încerc să aflu când se fac înscrierile la grădinițe și pe site nu găsesc informația. Mă puteți ajuta?
- Nu știu. Stați să vă fac legătura în altă parte.
La al treilea transfer, lucrurile nu stau deloc altfel: Nu știu, să văd dacă este doamna inspectoare.
Și telefonul sună la nesfârșit, în gol: Doamna inspectoare nu este în birou. Reveniți!
- Când să revin?
- Nu știu, mai încercați mai târziu.
După câteva ore, femeia încearcă din nou. La „doamna inspectoare” telefonul sună ocupat minute în șir: "Vorbește pe fix, vă rog să reveniți."
După alte câteva zeci de minute, misterul se limpezeşte: "Doamna inspectoare Lolica Tătaru nu este astăzi. Este pe teren." "Am pierdut jumătate de zi cu telefoanele, nu am aflat nimic, deşi informaţia pe care o căutam ar fi trebuit să fie pe site. Am stat toată dimineaţa la telefon şi nici măcar nu am reuşit să trec de secretariat...", spune, cu amărăciune, cititoarea noastră.