Cine şi de ce plânge dispariţia Clujului industrial?

„E ca un om fără un picior”, spune Ştefan Dimitriu, preşedintele CCI Cluj. „Clujul e un oraş de servicii – produce inteligenţă şi servicii pe bază de inteligenţă, similar Elveţiei, care nu are multe fabrici”, îl contrează Iosif Pop, preşedinte Imofinance.

Clujul a devenit un oraş care vinde, însă nu produce. Comercializăm atât servicii, cât şi bunuri de consum, însă industria a dispărut aproape în totalitate. Dacă schimbarea e una constructivă sau distructivă, ne explică economiştii clujeni.

Este necesară, pentru început, o clarificare a termenului de industrie. Când spunem Clujul industrial, trebuie să excludem “himera cu furnalele”, după cum subliniază Ştefan Dimitriu, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj (CCIC), cea mai comună greşeală în utilizarea termenului.

Ce e industria?

Conform Dicţionarului Explicativ al limbii române industria este o ramură a producţiei materiale şi a economiei naţionale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activităţile de exploatare a bunurilor naturale şi de transformare a acestora, precum şi a altora, în mijloace de producţie şi în bunuri de consum. Prin urmare, prin dispariţia Clujului industrial nu ne referim doar la închiderea fabricilor din perioada comunistă, aparţinând industriei grele, printre care se numără Combinatul de Utilaj Greu (CUG), Fabrica de cărămidă Unirea sau Fabrica de Maşini Grele, ci la multiplicarea numărului firmelor de distribuţie şi comerţ, în detrimentul celor care produc bunuri.

Argumente pentru continuarea “servicizării”

Rezultatele studiilor asupra pieţei locale, efectuate pentru stabilirea strategiei de dezvoltare a judeţului Cluj, sunt invocate de Augustin Feneşan, preşedintele Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor Cluj (APM), pentru sprijinirea dezvoltării serviciilor.

“Strategia e realizată având în vedere posibilităţile şi oferta pieţei şi include sprijinirea serviciilor şi în mod special a celor în sănătate, a învăţământului şi a IT-ului. Ea s-a realizat în urma efectuării unor studii, studii care au inclus consultarea mediului de afaceri clujean. S-a mers după principiul, dacă nu se cere, spre exemplu, sticlă nu se fabrică sticlă”, spune Feneşan.

Trendul economiei clujene de a tinde înspre dezvoltarea serviciilor, constituie, şi în opinia lui Iosif Pop, preşedinte al grupului financiar Imofinance, reflectarea ofertei disponibile pe piaţa forţei de muncă. “Clujul nu şi-a dorit niciodată să devină un oraş industrial, Ceauşescu a forţat nota. Valenţa intelectuală a Clujului nu a marşat pe munca la bandă. Clujul e un oraş de servicii – produce inteligenţă şi servicii pe bază de inteligenţă, similar Elveţiei, care nu are multe fabrici”, a declarat Iosif Pop pentru monitorul.

„Fără industrie, Clujul e ca un om fără un picior”

Renunţarea la industrie e, însă, o mare greşeală în opinia altor economişti clujeni consultaţi de monitorul.

„Municipiul a fost văduvit de servicii, astfel că după încheierea perioadei ceauşiste s-a trecut brusc de la industrie la servicii. E o greşeală că s-a renunţat la industrie în Cluj, şi nu mă refer doar la industria grea, oraşului îi lipseşte un anumit tip de industrie care să folosească forţa de muncă şi mă refer aici la industria componentelor electronice, după modelul Hong Kong. E bine că s-au dezvoltat serviciile, dar Clujului îi lipseşte industria. E ca un om fără un picior. Nu toată populaţia oraşului este absolventă de studii superioare, nu toţi sunt făcuţi pentru artă sau pentru medicină, astfel că este nevoie ca şi acestui segment să i se ofere oportunitatea angajării. Oraşul a ajuns, totuşi, la populaţia de azi printr-o fază industrială ”, a declarat Ştefan Dimitriu, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj.

Un alt argument important este urmarea modelului ţărilor dezvoltate şi implicit dezvoltarea treptată, firească, de la agricultură, la industrie şi apoi la servicii. „Procesul de dezindustrializare este una dintre greşelile care ne va costa foarte mult pe termen lung. Ţările dezvoltate au crescut prin industrie. La noi trebuia continuată industrializarea şi abia apoi dezvoltarea serviciilor. Renunţarea la industrie a dat înapoi cu decenii economia României”, a precizat Gheorghe Popescu, profesor universitar al Facultăţii de Studii Economice Cluj.

Ştefan Dimitriu | preşedinte CCIC

„Nu toată populaţia oraşului este absolventă de studii superioare, nu toţi sunt făcuţi pentru artă sau pentru medicină, astfel că este nevoie ca şi acestui segment să i se ofere oportunitatea angajării. E o greşeală că s-a renunţat la industrie în Cluj, şi nu mă refer doar la industria grea, oraşului îi lipseşte un anumit tip de industrie care să folosească forţa de muncă.”