Pantofii Clujana „merg” în pierdere

Veniturile au totalizat în perioada menţionată 4,975 milioane lei (în scădere cu 2% comparativ cu cele din primele 6 luni ale anului trecut), iar cheltuielile 8,325 milioane lei (plus 32%).

La finele lunii iunie 2017, Clujana avea datorii de 13,91 milioane lei, din care 4,9 milioane lei la bugetul de stat şi 6,95 milioane lei la bugetul asigurărilor sociale.

“În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în cuantum de 9,266 milioane lei, la care se adaugă 1,535 milioane lei dobânzi şi penalităţi stabilite prin decizia de eşalonare din 2 martie 2017 emisă de către ANAF, privind obligaţiile fiscale exigibile în sold la data eliberării certificatului de atestare fiscală, s-au respectat până în mai 2017”, precizează reprezentanţii companiei.

Potrivit acestora, în data de 8 iunie 2017, ANAF a notificat pierderea eşalonării şi obligaţia de plată a întregii sume datorate.

"Pierderea eşalonării s-a datorat creşterii semnificative a ratelor din eşalonarea obligaţiilor fiscale şi creşterii costurilor salariale ca urmare a creşterii salariului minim pe economie. Majoritatea activelor societăţii Clujana fiind în garanţie la ANAF, prin pierderea eşalonării considerăm că patrimoniul societăţii este pus în pericol. În vederea protejării patrimoniului şi a redresării situaţiei financiare, conducerea societăţii a început demersul pentru propunerea unui proiect de concordat preventiv, cu respectarea prevederilor legale", se menţionează în raportul administratorilor de la Clujana.

Acţionarul principal al Clujana este Consiliul Judeţean Cluj, care deţine 93,4412 % din acţiuni.

Fondată în 1911, Clujana a fost cea mai mare fabrică de pielărie şi încălţăminte din ţară, cu peste 11.000 de angajaţi şi milioane de perechi de pantofi pentru piaţa românească şi export. După '89 a fost închisă cinci ani şi redeschisă în 2004. Acum are câteva sute de angajaţi şi încearcă să supravieţuiască.

Clujana avea, în perioada comunistă, cel mai mare număr de angajaţi dintre fabricile din Cluj-Napoca - peste 11.000 - şi producea încălţăminte pentru piaţa internă şi pentru export. Era un adevărat combinat, nu doar o simplă fabrică, unde se făceau pantofi de la A la Z, cu secţii de tăbăcărie, unde se tăbăceau pieile aduse, secţii de cauciuc, unde se făceau tălpile şi cu ateliere de mase plastice, unde se făceau tocuri şi calapoade.

Activitatea Clujana s-a redus treptat după 1990, când au scăzut comenzile şi s-a ajuns la disponibilizări colective - întâi în 1998, urmate de un al doilea val, un an mai târziu. Declinul a culminat cu închiderea operaţională a fabricii, în anul 1999.

În decembrie 2003, la Clujana s-a început acţiunea de reluare a activităţii, în urma trecerii acţiunilor de la FPS la Consiliul Judeţean Cluj, iar producţia, mult diminuată, a fost reluată, după cinci ani de la închidere, cu preponderenţă în sistem lohn.

În perioada în care fabrica a fost închisă, s-au închiriat hale întregi, unele s-au vândut, iar acum a rămas pentru producţie o parte dintr-o clădire, unde funcţionează o linie şi un sfert de tălpuit şi cinci linii de cusut.

În primul său mandat, Alin Tişe, preşedintele CJ Cluj, a propus Ministerului Apărării şi Ministerului Administraţiei şi Internelor încheierea unor contracte pentru dotarea soldaţilor şi jandarmilor cu bocanci militari produşi de Clujana, dar proiectul nu a fost finalizat.