O clujeancă a pornit o afacere cu slinguri pentru cei mici

Csilla Patrubány este una dintre multele femei de afaceri din Cluj care au decis să pornească un business după ce piaţa locală nu a reuşit să îi ofere produsul dorit. În cazul ei, a fost vorba despre slinguri. Slingurile sunt un fel de EŞARFE pentru purtarea bebeluşilor şi a copiilor (babywearing)  în faţă sau pe șold, în mod ergonomic. În România, fenomenul purtării copiilor în sisteme ergonomice precum wrap, pouch, sling reglabil sau SSC (soft structured carrier) a luat amploare abia de câţiva ani, fiind aproape total necunoscut pentru părinţii din ţară în anii 2008-2009.

Cu antreprenoriatul în sânge

În studenţie, Csilla Patrubány a oscilat între mai multe facultăţi, pentru a afla ce-i place. A urmat cursurile Facultăţii de Drept, a trecut apoi la Jurnalism, pentru ca în final să-şi dea licenţa în Fotografie şi regie de film. Încă din timpul anilor de facultate, clujeanca ştia că doreşte să-şi deschidă propria afacere. Iniţial se gândise la un magazin de ciocolată, apoi la un bistro, însă lucrurile au luat o turnură diferită. „În 2008, când am terminat facultatea, mi s-a născut şi prima fetiţă. Iar din acel moment lumea a început să graviteze în jurul ei. Ea a fost inspiraţia mea pentru toată afacerea cu slinguri”, povesteşte Csilla Patrubány, care e acum mama a două fete.

Clujeanca văzuse pentru prima dată copii purtaţi în sling în SUA, unde a locuit timp de trei ani. „În America, în anii 2002-2003, purtarea copilului în «cârpe» – ca să zic aşa – era un lucru normal. Mi s-a părut minunat să văd cât de liniştiţi sunt bebeluşii dacă sunt ţinuţi la pieptul mamei. Aşa că mi-am dorit să-mi port şi eu copilul într-un astfel de sistem. Problema a fost că, pe atunci, în România încă nu prea se auzise de aşa ceva.  Şi atunci am decis să-mi fac eu un astfel de sistem de purtare. De fapt, sora mea a fost cea care mi-a făcut primul wrap, iar apoi eu mi-am cusut un sling fix pentru fetiţa cea mare. După aceea am făcut câteva produse de acest tip şi pentru prietene, iar în final, în 2009, am decis să încep să le vând”, îşi aminteşte fondatoarea afacerii.

O afacere crescută treptat

Clujeanca spune că nu a dorit să se arunce cu capul înainte în acest business şi a pornit la drum cu multă răbdare. La început, cumpăra doar câţiva metri de material iar banii obţinuţi din vânzarea produselor de babywearing îi reinvestea apoi în şi mai mult material şi tot aşa. „Am început acasă, fără niciun fel de investiţie. Practic a fost vorba doar de preţul a 2-3 metri de bumbac”, explică Csilla Patrubány. Afacerea a primit un imbold în 2010, odată cu crearea site-ului şi dobândirea unei vizibilităţi mai mari.

De-a lungul anilor, Csilla Patrubány a confecţionat şi comercializat şi produse precum jucării din material, saci de dormit sau pături personalizate pentru copii. Acum, îşi canalizează energia spre slingurile brodate manual, cu motive tradiţionale româneşti. „Merg prin satele din România, în căutare de bunicuţe care să brodeze manual pe slinguri diverse motive tradiţionale. Am găsit astfel un nou sens acestor broderii, care altfel poate că s-ar pierde. Eu zic că e ca o îmbrăţişare peste timp, pentru toate bunicile şi mamele care poate nu au reuşit să-şi ţină copiii aproape”, explică Csilla Patrubány.

Piaţa e plină de compromisuri

Deşi afacerea ei merge bine, antreprenoarea recunoaşte că e loc de şi mai bine. „Nu sunt încă mare, dar voi ajunge şi acolo”, spune ea râzând. Cu toate acestea, e convinsă că nu doreşte „să ajungă mare” cu ajutorul unui împrumut bancar: „Cea mai mare investiţie a fost în atelier. În rest, prefer să investesc treptat, să cresc afacerea treptat, pentru ca totul să fie astfel bine consolidat. Nu doresc să fac compromisuri şi nu cred că aş alege vreodată să mă împrumut de la bancă”. Tot referitor la compromisuri, Csilla Patrubány spune că piaţa e plină de ele şi că se confruntă mult prea des cu lipsa de seriozitate a unor producători de materie primă. „În România, parcă toată lumea se ascunde după deget şi merge pe principiul «las’ că-i bine şi aşa». Nimeni nu-şi asumă responsabilitatea pentru produs, nici măcar fabrica nu-şi asumă responsabilitatea pentru materialul produs. Îmi vinde un material din care iese culoarea şi-mi spune apoi «Asta e, culoarea iese!». Sau mi s-a întâmplat ca cineva să îmi trimită un material care nu corespundea ca şi calitate cu ce comandasem, iar răspunsul vânzătorului a fost că nu are ce face şi să-l vând la rândul meu mai departe aşa. Eu nu doresc să fac lucruri de genul acesta şi de aceea este tot mai greu să vinzi un produs de calitate, la un preţ corect. Calitatea materialelor lasă din ce în ce mai mult de dorit, pentru că pe fiecare verigă din lanţul de producţie cineva face un compromis. Iar acest lucru se vede la produsul final”, explică Csilla Patrubány.