„Fără modificări legislative, bursele de mărfuri vor dispărea”

După mai bine de 20 de ani de economie de piaţă, România, o ţară cerealieră, nu are o bursă de cereale, extrage petrol, importă ţiţei şi îl rafinează, dar nu are o bursă de ţiţei, lăsând frâu liber tranzacţiilor ascunse.Dacă în ţările dezvoltate bursele de mărfuri dau preţul bunurilor fungibile realizând tranzacţii însemnate valoric în totalul sumelor derulate în economiile în care funcţionează, Bursa Română de Mărfuri (BRM) luptă să supravieţuiască.Suspendarea activităţii bursiere în perioda regimului comunist, precum şi reglementarea legislativă târzie, au constituit o piedică pentru dezvoltarea structurilor de acest gen în ţară.„Dacă bursele de mărfuri apăreau odată cu dezvoltarea economiei de piaţă, iar oamenii era învăţaţi să tranzacţioneze prin bursă, era cu totul o altă situaţie. La noi, în 1948 s-au suspendat bursele, mediul concurenţial nu îşi avea rostul. După Revoluţie, necunoscând mediul de afaceri, neştiindu-se prea multe despre bursele de mărfuri şi pentru că suna foarte bine pentru privatizare, pentru noile condiţii economice, s-au înfiinţat prin 1993 zece, unsprezece burse de mărfuri în România. Abia în 2005, după ce am funcţionat atâţia ani fără reglementare legislativă, bătând la toate uşile celor de la conducere, a apărut şi Legea 357 care reglemetează activitatea burselor de mărfuri, moment după care a început implementarea greoaie a acestui sistem. Practic, legea a apărut prea târziu, era o economie de piaţă încetăţenită cu relaţii economice deja stabilite”, explică Liana Pop, director executiv BRM Terminalul Cluj-Napoca. „În condiţiilea acestea, bursele de mărfuri vor dispărea încet, încet. Practic, supravieţuim din eforturile noastre, ale acţionarilor. Pe parcursul anilor au existat foarte multe terminale ale noastre, acum au devenit nefuncţionale aproape jumătate dintre ele. În general, Clujul a fost pe primele locuri în perioada de la început, ne menţinem şi acum, dar fără sprijinul legislativ, fără dorinţa mediului de afaceri de a merge prin bursă nu vom mai putea rezista mult”, adaugă directorul executiv.Ce soluţii sunt pentru revigorarea burselor româneşti?Legea din 2005 ar avea nevoie de modificări şi completări, potrivit reprezentantei locale a BRM. „Trebuie să existe voinţă politică, guvernamentală pentru a se introduce obligativitatea tranzacţionării prin bursă pentru anumite produse. Spun anumite produse pentru că nu orice produs se pretează la tranzacţionare prin bursă. De altfel, literatura de specialitate precizează clar care sunt produsele care se tranzacţionează prin bursă, ne referim la produse care au un grad înalt de standardizare, adică produse fungibile. Există şi o listă aprobată de ministerul economiei, acum trei ani”, precizează Liana Pop.Soluţia propusă ar reduce totodată evaziunea fiscală. „Este o modalitate de a evita vânzările la negru. Vorbim în special de agricultură, de cereale, de animale vii sau în carcasă, care generează de la punctul zero o mişcare de marfă care nu este controlată. În toată lumea există aceste burse de mărfuri unde producătorii îşi oferă produsele, iar cei care doresc, fie că sunt angrosişti, fie că sunt comercianţi, vin şi cumpără, astfel că există o raportare care îţi permite să vezi dacă produsele respective au fost supuse impozitării. Bursele de mărfuri sunt în general entităţi publice care anunţă tranzacţiile, iar la tranzacţii se ştie preţul şi cantitatea, marfa neputând să dispară. Spre exemplu, am cumpărat grâu, el s-a consumt, înseamnă că s-a produs pâine, sau alte produse pentru care trebuie să existe TVA. Pentru a avea bani la buget trebuie să avem şi impozite, ori dacă marfa se mişcă de la unul la altul la negru... De accea au fost impuse aceste reguli la începutul anilor 1900, când au apărut primele burse de mărfuri, nu numai în ţările dezvoltate ale Europei, ci şi în România”, argumentează directorul executiv BRM Terminalul Cluj-Napoca.Activitate încetinită de precauţia clujenilor în afaceriPe lângă modificările legislative, este nevoie şi de o modificare a mentalităţii, potrivit Lianei Pop. „Oamenii sunt mai rezervaţi, mai precauţi, zona nu este una în care agenţii economici, fie că sunt ei de stat, fie că sunt privaţi să se arunce în afaceri fară o analiză temeinică, fiind mai dezvoltată din punct de vedere al pregătirii universitare, al dotării. Ei sunt mai conservatori decât în alte părţi şi pentru că au penetrat în piaţă mai repede decât în alte zone. Tocmai de aceea afacerile au avansat mult mai mult în primii ani, până la apariţia burselor creând reticenţă în a colabora cu acestea. Astfel, faţă de Moldova activitatea terminalului este mai greoaie”, precizează directorul Terminalului Cluj-Napoca. Ce activitate a avut terminalul local în 2011?Cu o valoare a tranzacţiilor de 40 de milioane de lei şi cu 36 de proceduri, sucursala Cluj şi-a menţinut poziţia a doua pe ţară, în clasamentul terminalelor BRM. Valorile se situează sub activitatea înregistrată în 2010, dar peste cea din 2009. Cel mai activ terminal a fost Piatra-Neamţ, cu tranzacţii de peste 170 de milioane.Printre cei mai mari clienţi ai punctului local se numără Regia Autonomă de Transport Urban Călători (RATUC), care achiziţionează pe ringul produselor petroliere şi al energiei electrice, Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public şi Privat a Judeţului Cluj (RAADPP), mai multe şcoli, CFR Călători, Marfă şi Infrastructură, dar şi Institulul de Medicină Legală (IML).Terminalul Cluj a început să funcţioneze în 2000 pe structura fostei Burse Transilvane. Acţionariatul este format din societăţi comerciale şi pentru că deţinerea unui număr de acţiuni conferă dreptul de a deschide o agenţie, terminalul este atât un punct de lucru al bursei de mărfuri în teritoriu, dar şi o agenţiei busieră prin faptul că fosta Bursă Transilvană deţine un pachet de acţiuni la Bursa Română de Mărfuri.