OPINIE Dragoș Damian, Terapia Cluj. Mii de cumpărători la mall-ul de lângă Cluj, nici un loc de parcare. Piețele din și de lângă oraș, semi-închise și semi-abandonate

 „Celălalt partid” s-a asigurat că acest lucru s-a întâmplat zi de zi în ultimii 20 de ani, timp în care au fost înlocuite 7000 de fabrici cu mall-uri, ansambluri rezidențiale și clădiri de birouri și în care fermierii nu au știut, nu au putut, nu au fost ajutați, etc., să se asocieze pentru a fi eficienți. Așa că ar fi pură retorică electorală (în care nu mai crede nimeni) să relansăm astăzi, cu prilejul epidemiei, clișeul confruntării producători romani vs producători internaționali.
 

Este pur și simplu o invitație la o dezbatere asupra consecințelor mari ale unor măsuri controversate -  pentru noi, cei care nu înțelegem regulile științei managementului pandemiilor și modul în care ele trebuie aplicate când apar 10 mii de cazuri noi de îmbolnăvire în fiecare zi cu o boala necunocuta.

Că în piețe nu prea se poartă masca, că nu se păstrează distantă - plus că de fapt nici nu prea se mai vând produse romanești și nu se da bon fiscal – asta știe toată lumea. Dar, cu excepția probabil a bonului fiscal, așa era astăzi și la mall. Masca era deseori purtată sub nas sau scoasă cu totul pentru că se ia o gustare din mers sau se bea cafea sau se face identificare Face ID pe mobil iar distantă era imposibil de păstrat din cauza aglomerației. Și, nimic nou, magazinele sau produsele romanești își găsesc foarte puțin loc în mall-uri.

Nu cred că specialiștii care sugerează diversele măsuri epidemiologice realizează reacțiile în lanț pe care aceste măsuri le generează pentru economie. Nici nu trebuie dealtfel, ei trebuie să se îngrijească de sănătatea publică, iar când sănătatea publică este în pericol impactul asupra economiei trebuie pus în plan secund. Dar este totuși foarte greu să înțelegi cum, din punct de vedere epidemiologic, piețele trebuie închise și mall-urile pot rămâne deschise și cum, din punct de vedere economic, România nu va avea de suferit prin aceste măsuri.

Știm că măsurile epidemiologice generează efecte în 14 zile, așa că putem speră că în 14 zile nu o să mai avem 10 mii de cazuri pe zi, ci, că efect al închiderii piețelor, (să presupunem) cu 10% mai puține. Căci avem o țintă, nu? Pentru fiecare măsură luată ne fixăm o țintă, nu?

Economic însă, mă tem că lucrurile vor stă foarte neplăcut în 2021, pentru că închiderile afectează în primul rand afacerile antreprenorilor, producători mici, Horeca sau fermieri romani, iar aceștia nu pot practică telemunca (insistentă cu care se discută despre telemunca este o insultă inclusiv la adresa siturilor de manufactura industrială, dar asta este alta poveste). Dacă România pierde și bruma de servicii și producție locală care mai există, dar mai ales calea fragilă de distribuție a acesteia până la consumator, înseamnă că pandemia are efecte economice mult mai perverse, pentru că taie din nou din suveranitatea economică, de unde oricum multă nu mai rămăsese.

Dar, norocul nostru rămâne că suntem membrii UE, pentru că dacă lucrurile merg râu o să absorbim cu toții bani de acolo, și o să ne revenim. Nu?

De Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj