Scriitor francez: „La Cluj, cafenelele sunt mai chic, localurile sunt mai universitare”

În urmă cu câteva zile, Grégory Rateau, autorul volumului Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez și-a lansat cartea la Cluj-Napoca la invitația Institutului Francez din Cluj. Autorul a povestit pentru Monitorul de Cluj despre impresiile sale în legătură cu țara noastră, despre ce a iubit din prima clipă, ce l-a întristat, dar și impresia pe care i-a lăsat-o Clujul.

România cu alți ochi

Grégory Rateau a mărturisit că asemenea multor străini, a avut și el câteva preconcepții când a venit vorba de România, chiar dacă era puțin mai informat. Însă, în momentul în care a început să hoinărească prin țara noastră, a încercat să lase la o parte acele preconcepții, pentru ca cititorii să poată să vadă România prin alți ochi.

„Mulți francezi cunosc în special mitul lui Dracula și nu foarte multe alte lucruri, eu însă știam mai multe lucruri despre România, venisem aici pentru drumeții, aveam prieteni jurnaliști români la Paris cu care mă mai întâlneam, dar sigur că aveam și eu idei preconcepute. Această carte este însă despre primele impresii pe care le-am avut vizitând țara voastră. Am încercat să uit ce știam pentru a mă conecta la prezent. Am încercat să am o abordare cât mai artistică și nu una jurnalistică sau de specialist al turismului în România. Vorbesc mult în carte despre satul românesc și îl prezint într-un fel ca un spațiu luminos în opoziție cumva cu melancolia orașului. Am locuit inițial la București și la început nu mi-a plăcut. Ceea ce căutam eu în România era natura, lumina, munții, pădurile și aventura. M-am confruntat însă cu aventura cotidianului. Sigur, nu am scăpat de dificultățile vieții în România. Nu am scris din perspectiva unui turist care vizitează țara, ci din cea a unui străin care vrea să locuiască aici și să trăiască aici fără să aibă un salariu de francez”, a spus scriitorul.

Clujul universitar

Impresia pe care i-a oferit-o Clujul a fost aceea că este un oraș universitar, unde diferența dintre straturile sociale este relativ mică.

„Cred că aici, la Cluj, cafenelele sunt mai chic, localurile sunt mai universitare. La București sunt multe locuri care sunt populare, iar asta este pe gustul meu. Acolo sunt multe zone în care oamenii locuiesc ca la țară, ceea ce e surprinzător, pentru că este totuși o capitală europeană. Aici la Cluj mi se pare că totul este mai uniformizat, că oamenii au același nivel de trai”, a mărturisit francezul.

Cel mai frumos și cel mai trist lucru

Scriitorul a mărturisit care a fost cel mai trist lucru pe care l-a văzut în România, dar și ce îi place în mod special.

„Cel mai trist lucru pe care l-am văzut... bătrânele care nu au pensie, sunt văduve și ies pe marginea drumului să își vândă fructele și legumele pe marginea străzii. Mi se pare că sunt niște oameni care au fost cumva uitați, abandonați. Nu au o stare foarte bună de sănătate, nu ar trebui să facă asta, dar nu au de ales. În schimb, cel mai mult îmi plac tradițiile de Paște și felul în care familia se adună pentru a pregăti mâncarea și a lua masa împreună. Când se dă lumină din lumină este un moment impresionant de comuniune a comunității”, a explicat Grégory Rateau.

După un master în producție și scenaristică la Sorbona, Grégory Rateau a predat arte vizuale și a organizat un cineclub în mai multe cinematografe din Paris. Îi place să călătorească pentru filmele sale (Maroc, Algeria, Liban, Nepal etc.). Pasionat de excursii și de aventură, în 2014 a hotărât să se stabilească în România.