Un veac şi jumătate de învăţământ agricol superior în Transilvania

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, situată astăzi între universităţile de prestigiu din ţară şi din Europa, îşi sărbătoreşte în acest an, 2019, 150 de ani de rodnică existenţă!

Aşadar, bazele Agronomiei Clujene au fost puse în anul 1869, odată cu înfiinţarea Institutului Agronomic, în timpul împăratului Franz Iosif (1830-1916), Transilvania fiind parte, la acea vreme, a Imperiului Austro-Ungar.

Actul de naştere al institutului se baza pe legea învăţământului elaborată de către unul dintre miniştrii reformatori ai acelei epoci, Jozsef Eotvos, şi adoptată în anul 1868. Punctul 8 al proiectului acelei legi prevedea că limba de predare este limba maternă a copilului, prevedere care nu va fi însă pusă întocmai în aplicare.

La data de 15 noiembrie 1869, într-un cadru fes­tiv, în prezenţa autorităţilor şi notabilităţilor vremii, şi-a deschis oficial porţile Institutul Agronomic din Cluj, cu un efectiv de 40 studenţi

 Zestrea noii şcoli superioare de agricultură era reprezentată de suprafaţa de 730 de iugăre (420 hectare) de teren, preluate de la statusul romano catolic, şi de clădirile vechii mănăstiri benedictine de pe „Dealul Craiului” (actualul amplasament al universităţii).

Primul director al institutului avea să fie numit Kodolanyi Antal (1835-1910), care s-a străduit să transpună la Cluj modelul german al institutului din Weihensstephan, unde îşi desăvârşise studiile. Lui Kodolanyi Antal (1869-1873) i-au urmat la conducere, Lakner Jozsef (1874-1875), Voros Sandor (1875-1897), Szentkiralyi Akos (1897-1910) şi Pater Bela (1910-1919).

Intr-o statistică efectuată în anul 1894, după 25 de ani de funcţionare a institutului, se menţionează că din totalul de 879 de studenţi înscrişi, cei mai mulţi, 541 (61,5 la sută) proveneau din judeţele Transilvaniei, îndeosebi din judeţele Cluj (107) şi Mureş – Turda (84). După religie, cei mai mulţi erau reformaţi şi romano-catolici, printre absolvenţii studenţi regăsindu-se şi 32 de greco-catolici şi 7 greco-ortodocşi.

De menţionat faptul că institutul s-a bucurat în primele decenii de atenţia autorităţilor, fiind vizitat de însuşi împăratul Franz Iosif în toamna anului 1877, acesta exprimându-şi „deplina mulţumire asupra celor văzute”. Documentele vremii menţionează şi alte vizite înalte, între care şi cea a ducelui imperial şi regal Rainer, ale unor membri ai guvernului, miniştri ai agriculturii, personalităţi din America, România, Prusia, Italia, Belgia etc.

La iniţiativa împăratului Franz Iosif, în anul 1906, institutul este ridicat la rang de academie, funcţionând sub numele de Academia de Agricultură Cluj-Mănăştur până în anul 1929.

Un rol special în dezvoltarea Academiei Agricole de la Cluj l-a avut profesorul Bela Pater, de numele căruia se leagă înfiinţarea la Cluj, în 1904, a staţiunii de cercetare a plantelor medicinale, una dintre primele de acest fel din lume. La moartea acestuia, în 1938, profesorul Mihai Şerban, director, rector şi decan al Agronomiei Clujene (1919-1922 şi 1927-1940), avea să spună, între altele: „ Peste o jumătate de veac Bela Pater a fost un apostol al dragostei de glie şi al ştiinţei ei, dar peste o jumătate de veac el a fost şi un animator şi un părinte a numeroase generaţii de ucenici, de sudenţi şi de colaboratori. Astfel numele profesorului Bela Pater a devenit azi o noţiune nu numai în ţară, ci şi departe peste hotarele ei, iar pentru noi este şi trebuie să rămână întotdeauna un simbol, o pildă de urmat!”.

După înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, Academia de Agricultură din Cluj este reorganizată ca instituţie românească de învăţământ superior, îndeosebi prin eforturile profesorului Mihai Şerban. In perioada în care profesorul Şerban a făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris, apoi a ocupat diferite funcţii în Parlament şi în Guvernul României, în fruntea Academiei de Agricultură din Cluj s-au aflat profesorii Constantin Martinovici (1919-1920), Alexandru Petrescu (1922-1925) şi Marin Chiriţescu Arva (1925-1927).

O etapă importantă în evoluţia Agronomiei clujene o reprezintă perioada 1929-1938, în care Academiei de Agricultură i se conferă rangul de Academie de Inalte Studii Agronomice. Această perioadă este marcată şi de prezenţa în fruntea instituţiei, ca rector, a profesorului Mihai Şerban. Este perioda în care creşte prestigiul Agronomiei şi în care baza materială a acesteia este completată cu obiective noi, între care şi noua clădire a laboratoarelor, actuala clădire a „Aulei Mihai Şerban”, clădire inaugurată în anul 1932 în prezenţa regelui Carol al II-lea, a viitorului rege, Principele Mihai I, a marilor personalităţi ale vremii, între care Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Gheorghe Ionescu Şişeşti şi mulţi alţii. Slujba de sfinţire a noului edificiu a fost oficiată de către Episcopul Clujului, Nicolae Ivan.

Intre anii 1940 şi 1945, ca urmare a Dictatului de la Viena, Academia Agricolă Clujeană şi-a desfăşurat activitatea la Timişoara, sub numele de Facultatea de Agronomie Cluj-Timişoara, avându-l ca decan pe profesorul Ioan Safta. In 1945 Agronomia Clujeană se întoarce acasă, lăsând la Timişoara fundamentul viitoarei şcoli superioare de agricultură a Banatului, avându-i în frunte, ca rectori, pe profesorii Alexandru Buia (1945-1947) şi Eugen Rădulescu (1947-1953).

Din 1948 instituţia clujeană a funcţionat sub denumirea de Institutul Agronomic Cluj, iniţial având o singură facultate, cea de Agricultură. In anul 1959 s-a înfiinţat secţia de Zootehnie, devenită Facultatea de Zootehnie în anul 1968, după ce, în anul 1962, lua fiinţă Facultatea de Medicină Veterinară. Chiar dacă perioada este marcată de pătrunderea ideilor comuniste şi a propagatorilor acestora în toate structurile statului, Agronomia din Cluj a avut şansa de a fi condusă de către unul dintre cei mai destoinici dascăli, profesorul emerit Emil Negruţiu, rector între anii 1956 şi 1975.

Evoluţia Agronomiei, cu frământările şi căutările ei, continuă până în anul 1990, sub conducerea altor dascăli de mare prestigiu, profesorii Ioan Puia (1975-1984) şi Alexandru Salontai (1984-1990).

După anul 1990 institutul se reorganizează pe patru facultăţi distincte, Agricultură, Horticultură, Zootehnie şi Medicină Veterinară.

Din anul 1991 Agronomia a devenit, mai întâi, Universitatea de Ştiinţe Agricole, iar din anul 1995, prin diversificarea profilurilor şi specializărilor celor patru facultăţi, şi-a întregit denumirea în Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

Dezvoltarea din ultimele decenii a Agronomiei clujene, avându-i în frunte pe profesorii Leon Sorin Muntean (1990-2000), Liviu Alexandru Mărghitaş (2000-2008), Doru Pamfil (2008-2016) şi Cornel Cătoi (2016 şi în prezent), este impresionantă. Au sporit specializările în cadrul celor cinci facultăţi (Facultatea de Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor alăturându-se recent celorlalte patru facultăţi), a crescut numărul studenţilor, al masteranzilor şi doctoranzilor, au luat fiinţă noi institute şi centre de cercetare, extinzându-se mult baza de cercetare a universităţii.

 Schimburile internaţionale, la care participă deopotrivă studenţi şi cadre didactice, sunt multiple şi cu rezultate benefice pentru universitate. Bunăoară, studenţii USAMV beneficiază de posibilitatea de a studia, pe intervale de cel puţin un semestru, în universităţi din Europa şi SUA, de posibilitatea efectuării practicii de specialitate în instituţii din Germania, Anglia, Portugalia, Spania, Franţa, Elveţia etc., şi de a participa la proiecte de cercetare ştiinţifică, în cadrul unor contracte de cercetare naţionale sau internaţionale.

Ca o consecinţă firească a procesului de modernizare a procesului de învăţământ din Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, aceasta a fost evaluată şi acreditată de către Asociaţia Universităţilor Europene, în prezent fiind cotată drept una dintre universităţile europene de succes.

Personalităţi de referinţă din lumea ştiinţei dar şi din alte domenii, au trecut în ultimii ani pragul universităţii clujene, multe dintre acestea fiind distinse cu titlul de „Doctor Honoris Causa”. Intre aceste personalităţi un loc aparte îl ocupă Regele Mihai I al României, căruia i-a fost acordat acest titlu în anul 2009, la aniversarea a 140 de ani a Universitaţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca!

Desigur, evoluţia mereu ascendentă a Agronomiei clujene şi prestigiul dobândit de-a lungul celor 150 de ani de existenţă, se datorează eforturilor comune ale iluştrilor ei dascăli, ale a promoţiilor de absolvenţi, ingineri şi medici veterinari daţi Ţării, Europei şi altor continente ale lumii, ale miilor de studenţi care se perpetuează, an după an, pe băncile venerabilei universităţi clujene.

La Mulţi şi Rodnici Ani, Agronomie Clujeană!

Prof. Univ. Dr. Emil Luca