Un evreu a lansat un volum de poezii în română, încercând să-și redescopere rădăcinile

Lansarea de carte a volumului „Și vine ploaia”, semnat de Moshe B. Itzhaki și tradus din ebraică de Paul Farkaș nu a fost un eveniment oarecare. Nu a plictisit și nu a forțat oamenii să se refugieze în telefoane sau să găsească scuze să plece mai devreme. A fost o lansare plină de emoție, despre prietenie și despre iubirea față de cultura românească.

Iubirea pentru limba română

„Am fost impresionată de iubirea lor pentru limba română. Sunt numeroase dovezi de iubire a celor doi față de limba și literatura română”, a spus Irina Patraș, președinta Uniunii Scriitorilor Cluj în deschiderea evenimentului. Apoi a vorbit despre puterea pe care o are un scriitor în momentul în care descrie cel mai banal lucru: „Vine Moshe și ne spune și vine ploaia, iar noi ne cutremurăm”, a continuat Petraș.

Poeziile din volumul „Și vine ploaia” au fost scrise în ebraică, apoi traduse în limba română de către Paul Farkaș. Volumul însă a apărut direct în limba română, nefiind inițial publicat în ebraică, așa cum se face în general.

O carte ce leagă o prietenie

Unul dintre subiectele principale ale lansării a fost prietenia între trei oameni: Moshe B. Itzhaki, Paul Farkaș și Radu Țuculescu. Fără această legătură și iubire pentru literatură, dar și dorința de a scrie, poate, această carte nu ar fi apărut în Cluj, la editura Școala Ardeleană.

„Ei doi nu pot unul fără altul”, a spus scriitorul Radu Țuculescu despre prietenia dintre poet și Paul Farkaș, traducătorul său.

Dar apoi, scriitorul Adrian Popescu a venit cu o completare: „Ei sunt cei trei mușchetari. E o prietenie extraordinară”, sugerând că formula completă este împreună cu scriitorul clujean Radu Țuculescu.

Încărcătura spirituală a acestei lansări de carte s-a revărsat peste Cluj odată cu sosirea autorului aici.

„Când a venit Moshe la Cluj a început o ploaie extraordinară, care a umplut în 10 minute orașul cu apă. Moshe m-a întrebat ce e cu ploaia. I-am explicat că din cauza titlului volumului Și vine ploaia”, a povestit Țuculescu.

Întoarcerea la cultura română

„Pentru mine e un prieten sincer, apropiat. Cum a ajuns la iubirea pentru limba română? Simplu. Pe cale genetică”, a spus traducătorul Paul Farkaș.

Moshe B. Itzhaki s-a născut în 1951 la Haifa din părinți emigranți din România, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. După absolvirea școlii gimnaziale, având acasă o situație financiară grea, a hotărât să învețe mecanica navală. Întors acasă, a reușit să își termine studiile, și-a luat bacalaureatul. Între timp, a lucrat ca mecanic auto în diverse garaje.

„Poetul are la activ peste 50 de salturi cu parașuta, acțiuni militare pe front și în spatele frontului și altele în trei războaie. A fost agricultor timp de douăzeci de ani”, a spus Radu Țuculescu.

Acum, la șapte decenii de viață, Moshe B. Itzhaki este decanul Colegiului Academic Oranim, cu un doctorat în Literatură ebraică și iudaism. A publicat, până acum, opt volume de poezie, și, împreună cu Paul Farkaș, a traduc volume și antologii de poezie de Ana Blandiana (cu un amplu studiu critic) și o Antologie a poeziei echinoxiste. În România, la Editura Galaxia Gutenbers, i-a apărut volumul de poezii Pasărea din urmă, tradus în română de Paul Farkaș. Dar, cel mai important, de aproape două decenii, Moshe încearcă să se reconecteze cu cultura română, cu rădăcinile sale.

Până la vârsta de 10 ani a vorbit limba română cu părinții. Din clipa în care a aderat la mișcarea de tineret, a respins orice încercare de a vorbi românește. Apoi, fiindcă așa e în viață, la 51 de ani, când a trebuit să elibereze apartamentul părinților săi decedați, Itzhaki a descoperit, „o ladă plină cu... comori!”, după spusele sale. Cărți, perioadice, jurnale, muzică și altele, toate în limba română. A  început să citească și, brusc,„am realizat că înțeleg aproape tot ce citeam și ascultam. Dintr-odată, limba română se înălța din străfundurile memoriei” a spus poetul.

„Acest eveniment pentru mine nu este altceva decât un act de vindecare pentru marea durere pe care am provocat-o părinților mei când am decis să nu mai vorbesc cu ei în limba română la vârsta de nouă sau zece ani. Astăzi, aici, cred că mă privesc din cer, uimiți de călătoria mea spre limba și cultura română și par să zâmbească cu mândrie”, a mărturisit Moshe B. Itzhaki.

În încheierea evenimentului a vorbit și editorul cărții, Vasile George Dâncu, care în doar câteva cuvinte, a tras, poate, cea mai bună concluzie, a descoperit acea legătură cu rădăcinile românești:

„Moshe a scris cel mai ardelenesc vers posibil: Cu înghițituri mici de țuică se-nghite poezia”.