Opinie: Maimuţele, maimuţoii şi dilema PDL

De ce Mişcarea Populară nu poate fi şi Populistă?

După ce şi-au distrus bunătate de zestre electorală ţinând-o gaia maţu’ cu reforma economică şi reducerea cheltuielilor statului, democrat-liberalii vor să-şi mai taie odată craca de sub picioare. De această dată lipindu-se de imaginea unor panarame politice de teapa lui Becali, Vadim şi Dan Diaconescu.

Mişcarea Populară e o necesitate, susţin mulţi dintre politicieni şi analişti, doar dacă are în spate persoane care s-au dedicat şi identificat cu lupta anti corupţie, împotriva celor care sug resurse de la toate ţâţele statului, contra celor puşi pe căpătuială şi a leneşilor care – între două beţii crunte – stau acasă şi îşi bat părinţii şi copiii aşteptând socialu’.

Dacă, însă, Mişcarea Populară e doar una electorală, atunci democrat-liberalii ar putea liniştiţi să-i taie po-ul şi s-o lase cu dinaintea goală atârnând în faţa alegătorilor, căci numai cu asta se vor mai alege după alegeri.

Votanţii care au adus la Putere PD (în alianţă cu PNL la acel moment), aceia care l-au salvat pe Traian Băsescu de la suspendare, care i-au dat întâi Primăria, apoi Consiliul, dup-aia Preşedinţia (De două ori la rând!), şi Parlamentul şi Guvernul mai apoi, sunt tineri, vor locuri de muncă, vor să înveţe şi să aibă unde locui, ce mânca, vor să facă prunci şi să aibă, în general un viitor, dacă se poate unul frumos.

Dimpotrivă, alegătorii care simpatizează cu maimuţoii ceilalţi vor să se mărească socialu’, să crească alocaţia copiilor, salariul minim pe economie, pensia bunicilor şi în general tot ce e gratis, în special numărul gradelor din sticla de monopol, dacă se poate. Gratis însemnând în mintea lor abrutizată de alcool tot ce nu plătesc ei direct (deci, din nou, nu se pune beutura şi ţigările; alea să se ieftinească).

Aici e dilema PDL. Primii sunt mai puţini. Cei din urmă, mai mulţi. Muuuult mai mulţi. Suficient de mulţi să se răstoarne cu căruţa în mijlocul României şi să ducă biata ţară înapoi în Evul Mediu. Şi atunci, se pune întrebarea: să-i lăsăm pe maimuţoii politici să-i ducă în continuare de nas şi – Doamne fereşte! – să ajungă la putere? Sau să îi „adoptăm” noi, cu lideri cu tot, sub aceeaşi umbrelă populară şi, după alegeri, uităm de populism?

Logica (ştiinţa logicii) spune că dilema e o întrebare cu două variante de răspuns, ambele cu soluţii nedorite. Sau, mai din popor, să alegi răul cel mai mic. O bună dilemă pentru partidul lui Emil Boc.

Paul Niculescu redactia@monitorulcj.ro