Paradoxul secolului XXI. De la modernitate, clujenii se întorc la tradiție

.Fenomenul a fost observat de sociologi.

Un fenomen transparent, dar tot mai accentuat

Ioan Hosu, doctor în sociologie consideră că este o caracteristică normală, ce preocupă comunitatea și membrii ei, în cantități variabile.

„Cred că asistăm astăzi chiar la o preocupare consistentă de a recupera, de a păstra, de a conserva ceea ce a mai rămas din patrimoniul tradițional sau din bagajul cultural pe care comunitățile din Transilvania, români, maghiar,  sași, evrei,  rromi l-au avut”, a susținut pentru început profesorul universitar.

În ciuda faptului că o mare masă de oameni consideră că au reușit să își lepede toate originile tradiționale, acest lucru nu este posibil din simpla derulare a naturii. 

„Fiecare individ are un material genetic pe care îl moștenește de la părinți și bunici, în egală măsură, putem spune aici că tradițiile, elementele ce țin de valori, practici, memorie sunt elementele constitutive, sunt ADN-ul unei comunități. Nu cred că ne putem desprinde de acest bagaj cultural, valoric, axiologic, identitar pentru că nu ne putem construi identitatea în lipsa acestor elemente”, a subliniat doctorul în domeniul comunicării.

La polul opus, pentru alții, păstrare tradiției a devenit o chestiune copleșitoare, ajungând tot într-o zonă nedorită, aproape de „kitsch”. În drumul de a prezerva tradiționalul și toate formele sale, un cuvânt rămâne cheie, echilibrul.

„Unii exagerează. Aceste exagerări nu fac decât să arunce în aer sau să pervertească câteodată sensul, funcțiile și semnificațiile unor astfel de elemente”, susține Ioan Hosu.

Acest echilibru este extrem de important în contextul amintit. Clujul, dovada cea mai evidentă de dezvoltare din România, are capacitatea de a integra elemente tradiționale în centrul său, dar ușor, poate apărea și reversul medaliei, integrarea „forțată”.

Profesorul universitar a folosit un exemplu pentru a-și susține punctul de vedere, ce este vizibil în municipiul Cluj-Napoca.

„Vezi câte o căruță de lemn în mijlocul orașului, într-o curte. Unii încearcă să-și reconstruiască paradisul pierdut din rural în mijlocul orașului, lucru nu tocmai sigur”, amintește punctual academicianul.

Manifestări în apropiere

Ariile care au fost cuprinse de tradiție sunt variate, aproape de fiecare individ în parte. Tradiționalul se vede fad când este amestecat cu modernul, fiind „registre tematice, preferințe, gusturi și valori pe care le apreciem diferit”, dar este sesizabil în continuare.

Vestimentația este un domeniu în care influența tradiționalului este cea mai pregnantă mai ales în rândul tinerilor care aleg un „stil de viață alternativ”. Ia, brâul sunt reintegrate în ținutele zilnice, reprezentând atât o dovadă a trecutului, cât și un act de rebeliune față de „mărcile sau brandurile comerciale mari”.

„Astăzi este o chestie cool, tare să ai produse tradiționale, hand-made care nu sunt făcute de către o multinațională, să fie un produs unic, să fie un produse rar, să fie un produs din zona bio sau eco”, a explicat Ioan Hosu.

Pe lângă acest aspect care este pe buzele tuturor, există o schimbare de perspectivă asupra vieții, în totalitatea sa, deoarece „ne referim la stiluri de viață și nu ne referim la stilul de consum alimentar”. Cu nostalgie, precum amintește și doctorul, a devenit o predispoziție pentru cei prinși în oraș să își dorească să deguste „o smântână grasă de bivoliță făcută în casă”.

În același acord, la nivel mult mai profund, se schimbă și ideologiile. Ecologismul a luat amploare prin prisma revenirii „către stilurile de viață tradiționale, preferința de a petrece mai mult timp în natură, de a avea o apă și un aer curat”. În concordanță cu dorința păcii din natură, stilurile alimentare se adaptează corespunzător. Deși adesea văzute drept revoluționare și fabricate în secolul curent, „stilurile alimentare vegan sau raw-vegan ne apropie de concepții mai degrabă tradiționale”.

În urma altor regiuni pitorești

La nivel național, gradele de păstrare a elementelor tradiționale diferă. Precum se poate anticipa, există o legătură cu cantitatea de zone rurale dintr-o anumite regiune, însă povestea este departe de sfârșit, mulți factori intervenind.

„Acolo unde vedem păstrate mai bine structuri ale tradiției populare, de obicei, vorbim de zone care au o predominantă rurală, un grad de dezvoltare oarecum mai redus, un grad de izolare din punct de vedere al căilor de comunicație”, a enumerat Ioan Hosu.

Chiar și în această schemă, mai pot fi simțite reminiscențele comunismului, un val de schimbări ce a dus la anihilarea unei bune parte din tradiție.

„În zonele colectivizate, de obicei, amprenta asta tradițională este destul de palidă și destul de prost reprezentată astăzi, în vreme ce, în tot ce înseamnă Apuseni, nordul Moldovei, nordul Maramureșului, zona Sibiului, zona Vâlcea, în zonele care nu au colectivizate, au reușit să se păstreze acele comunități rupte de influența industrializării comuniste, iar apoi modernizării accelerate după ’90”, a indicat profesorul universitar.

„Suntem ceea ce suntem: spațiul social, zona culturală sau științifică, datorită elementelor pe care le cultivă și păstrează”, a afirmat expertul în comunicare, iar tradiția este tatuată sub piele încă de la naștere. Deși condamnată uitării de unii, ea mereu reapare. Acum, revine în forță, dozând aglomerarea de modernism din marile orașe.

Articol scris de Iulia Mureșan, studentă în anul I la Jurnalism, FSPAC