Fost arhitect şef de la Notre Dame, la Cluj. “În 5 ani nu este posibilă reconstrucţia catedralei”

Întrebat, vineri, la Cluj-Napoca, la o prelegere susţinută la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, dacă ar trebui ca şarpanta catedralei Notre Dame de Paris să fie făcută tot din lemn sau din alte materiale moderne, Bernard Fonquernie a spus că lemnul are nevoie de o perioadă îndelungată pentru uscarea naturală.

„Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a spus că trebuie reconstruită catedrala în cinci ani. Dar, în Franţa, firmele de dulgheri şi de construcţie sunt impozitate pe stoc, astfel că, astăzi, nu au pregătit material în depozit. Materia primă există, sunt păduri, sunt arbori seculari, nu este o problemă. Problema este că lemnul nu poate fi pus în operă decât dacă e uscat. Pe vremuri, când s-a construit catedrala, lemnul era adus plutind pe Sena, iar prin această procedură era curăţat de impurităţi, de insecte. Ajungea curăţat şi era pus la uscat. Uscarea naturală a lemnului durează un centimetru pe an, deci dacă trebuie o bucată de 60 cm grosime înseamnă că avem nevoie de foarte mulţi ani numai pentru uscare. Concluzia este că, dacă există constrângerea de cinci ani, nu este posibil să fie făcută corect reconstrucţia, din păcate politicienii nu cunosc foarte bine ce se întâmplă pe şantier”, a spus Fonquernie.

Potrivit acestuia, dacă nu se poate aştepta uscarea naturală a lemnului şi se recurge la o uscare artificială, în uscător, pot apărea probleme.

„Lemnul care este uscat forţat absoarbe umiditate din nou şi acţionează ca un burete, se umflă, şi se usucă apoi în mod natural în cadrul construcţiei. La îmbinările de la şarpantă vor apărea probleme, când lemnul se umflă, îmbinările se strâng prea mult, după care se lasă. Odată uscat în mod natural, rezistenţa în timp şi caracteristicele fizice ale lemnului nu se schimbă, dovadă fiind lemnul vechi de 1.000 de ani, care era în stare perfectă în şarpanta distrusă în incendiu”, a declarat fostul arhitect şef al catedralei Notre Dame de Paris.

Arhitectul a precizat că şarpanta catedralei era din lemn, o parte provenind de la construcţia începută în anul 1162, dar erau şi elemente din lemn mai vechi, de dinainte de anul 1000, care fuseseră folosite la fostele construcţii de pe locul actualei catedrale.

Bernard Fonquernie a fost arhitect şef responsabil timp de 22 ani, în perioada 1979-2001, de catedrala Notre Dame de Paris, fiind expert UNESCO şi expert pentru Ministerul de Externe al Franţei. Acesta a făcut parte dintr-un grup de arhitecţi, istorici şi iubitori ai patrimoniului care a vizitat România în ultima săptămână.

Construcţia catedralei Notre Dame a început în anul 1162, pe locul altor două biserici mai vechi, iar între 1844 şi 1864 a suportat o masivă restaurare, care a fost sprijinită şi de scriitorul Victor Hugo. În timpul acestei restaurări, turnul original al catedralei, care a devenit, de-a lungul veacurilor, un simbol al Parisului şi al Franţei, a fost schimbat cu unul aproape identic. Tot atunci i s-au adăugat acestuia şi 16 statui, pentru poziţionarea cărora arhitectul Viollet le Duc a modificat turnul fleşă, şi care îi reprezintă pe cei 12 apostoli şi cele patru semne ale evangheliştilor. Toţi apostolii privesc către Paris, cu mâinile ridicate în semn de protecţie, în afară de unul singur, care priveşte către catedrală şi care a fost creat după chipul arhitectului le Duc. Statuile nu au ars în incendiu, deoarece tocmai fuseseră coborâte cu câteva zile înainte.