Filmele din Competiția TIFF. Un singur titlu românesc în cursa pentru Trofeul Transilvania

“În acest an m-au interesat în principal acele filme care nu se agață conjunctural de contextul sociopolitic actual, alegând fie să-l eludeze complet fie să-l insereze subtil în povești intimiste, explorate temerar dincolo de orice consecințe”, declară Mihai Chirilov, director artistic TIFF.

Monștri. este debutul regizorului Marius Olteanu și, totodată, singurul titlu românesc din cursa pentru Trofeul Transilvania. O poveste de dragoste despre compromis, presiuni sociale și revelații dureroase din viața unui cuplu, un film de-o admirabilă rigoare formală, prezentat în premieră în secțiunea Forum a Berlinalei din acest an, care ajunge la TIFF după un intens parcurs festivalier internațional, deja soldat cu Marele Premiu la Sofia.

Omul care i-a surprins pe toți (The Man Who Surprised Everyone) este cel de-al doilea film al duo-ului rusesc Natasha Merkulova și Aleksei Chupo, care i-a adus actriței Natalya Kudryashowa un premiu de interpretare la Veneția, unde a fost proiectat în secțiunea Orizzonti. Îmbinând elemente din folclorul rus cu probleme sociale circumscrise drepturilor LGBT, filmul spune povestea unui pădurar din taigaua siberiană care, atunci când află că mai are doar două luni de trăit, recurge la o soluție radicală pentru a trișa moartea.

Tot din Rusia vine, în premieră internațională la TIFF, și Umoristul (The Humorist), debutul regizoral al lui Mihail Idov despre o săptămână din viața lui Boris Arkadiev, un actor de stand-up comedy din Uniunea Sovietică a anilor 80, chinuit nu numai de cenzura regimului, ci și de propriile nesiguranțe. Faima lui uriașă, dublată însă de lipsa libertății personale, îi trezește dorința de răzbunare într-o scenă de antologie cu final neașteptat.

Răzbunarea este și motorul poveștii mocnite din cel de-al doilea lungmetraj al islandezului Hlynur Palmason, câștigătorul Premiului pentru cea mai bună regie la TIFF 2018 cu Iarna trădării (Winter Brothers).

Proaspăt selecționat în secțiunea Semaine de la critique de la Cannes, Alb cât vezi cu ochii (A White, White Day) îl are ca protagonist pe un polițist taciturn pe care gândul că soția l-ar fi înșelat îl obsedează chiar și la doi ani după moartea acesteia.

Despre răzbunare, dar și despre condiția femeii în societatea tradițională, vorbește și Pauză (Pause), debutul nu lipsit de umor negru al scenaristei, regizoarei și producătoarei cipriote Tonia Mishiali. Captivă într-un mariaj opresiv, lipsit de dragoste, eroina se refugiază într-un imaginar dominat de violență vindicativă până în punctul în care realitatea și fantezia ajung să se confunde.

Lupta unei fetițe de 9 ani de a recâștiga iubirea mamei și locul ei în familie transformă Copilul-problemă (System Crasher, r. Nora Fingscheidt), prezentat la Berlinala din acest an, într-o experiență viscerală și devastatoare, despre încercările disperate ale sistemului de asistență socială de a o salva pe mica eroină de monștrii din mintea ei psihotică atunci când mama o abandonează pentru a-și proteja ceilalți copii.

De la Berlinală, unde a fost proiectat în secțiunea Forum, ajunge la TIFF și misterul din Crimă în familie (Belonging), o poveste personală din viața tânărului regizor turc Burak Çevik. Probabil cea mai neconvențională abordare stilistică din program, acest thriller contemporan poetic este nu doar o reconstituire a momentului în care bunica sa a fost ucisă, în urmă cu 15 ani, de către mătușa lui și iubitul acesteia, ci și o poveste de iubire care completează un puzzle criptic.

Despre dragostea care sfidează normele sociale și consecințele ei vorbește și Scarborough (r. Barnaby Southcombe), în care două cupluri intergeneraționale își consumă în paralel poveștile de iubire interzisă departe de ochii lumii, în intimitatea unui orășel parcă suspendat în timp de pe litoralul britanic.

O iubire extrem de complicată este și subiectul sofisticatei comedii romantice Un om fidel (Un homme fidele). Cel de-al doilea lungmetraj din cariera regizorală a starului francez Louis Garrel, care și joacă alături de soția sa, faimoasa Laetitia Casta, a fost premiat în 2018 la San Sebastián pentru Cel mai bun scenariu. În film, cei doi formează un cuplu a cărui relație se complică atunci când ea îl părăsește pentru prietenul lui cel mai bun pentru a se întoarce spășită după moartea acestuia. Din distribuție face parte și Lily-Rose Depp, talentata fiică a lui Johnny Depp și a Vanessei Paradis.

O poveste de dragoste complicată, de data asta în cheie SF, propun și frații Cesar și José Esteban Alenda în Fără sfârșit (Not The End), în care protagonistul călătorește în timp pentru a repara greșeala cu consecințe tragice din trecut. Reminiscent marelui câștigător de la TIFF Stockholm, această dramă intimistă în doar două personaje a fost nominalizată la Premiile Goya din acest an.

„Uneori, lucrurile care se-ntâmplă sunt identice cu lucrurile care nu ar trebui să se întâmple niciodată”, îi spune Anne fiului său vitreg, un adolescent pe care tocmai l-a sedus, aruncându-se compulsiv într-o aventură capabilă să-i distrugă viața. Aflată la cea de-a doua colaborare cu regizoarea May el-Toukhy, actrița daneză Trine Dyrholm interpretează acum rolul unei avocate de succes, cu o viață de familie aparent fericită în Dama de cupă (Queen of Hearts). Distins cu Premiul Publicului la Sundance, acest film controversat va fi distribuit în România de Transilvania Film.

Tot de la Sundance, unde a fost recompensat cu Premiul special al juriului, ajunge la TIFF și cel de-al doilea lungmetraj de ficțiune al columbianului Alejandro Landes. Monos este singurul film din competiție care ne plonjează în vremurile agitate pe care le trăim, deși nici el nu recurge la un context sociopolitic explicit. Combinație dinamită între Apocalipsul acum și Împăratul muștelor, această fabulă tribală despre supraviețuire, putere și anarhie în rândul unui grup de copii războinici se poate întâmpla oriunde și oricând.

Printre primele nume confirmate în juriul oficial al Competiției TIFF 2018 se numără Denis Côté, regizorul, producătorul și criticul canadian prezent la Cluj de două ori, cu Vic și Flo au văzut ursul (Vic + Flo Saw a Bear, distins cu Premiul Alfred Bauer la Berlin în 2013) și documentarul Pielea ta atât de fină (A Skin So Soft). Côté a mai fost recompensat de-a lungul carierei cu trei premii importante la Locarno: Leopardul de Aur în 2005 pentru Drifting States, Leopardul de Argint în 2008 pentru All That She Wants și Premiul pentru cel mai bun regizor, în 2010, pentru Curling.

Cu o experiență de peste 30 de ani în industria cinematografică, Mike Goodridge este fostul director executiv al companiei Protagonist Pictures (responsabilă, printre altele, pentru The Lobster și God’s Own Country) și actualmente directorul artistic al Festivalului de la Macao. American Honey (Premiul Juriului la Cannes 2016) este cel mai cunoscut titlu din cariera sa de producător.

Regizorul și scenaristul Constantin Popescu va fi și el prezent la Cluj ca membru al juriului Competiției. Popescu și-a început cariera ca asistent de regie şi de producţie în echipele unor cineaşti importanți ca Lucian Pintilie (Balanţa, 1992; O vară de neuitat, 1994; După-amiaza unui torţionar, 2001), Costa Gavras (Amen, 2001) şi Francis Ford Coppola (Tinereţe fără tinereţe, 2007). După o serie de scurtmetraje multipremiate, Constantin Popescu a debutat în lungmetraj cu Portretul luptătorului la tinereţe (lansat în 2010 la Berlin), urmat de Principii de viaţă (San Sebastian 2010). Cel mai mare succes al său rămâne Pororoca, care a câștigat premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF 2018, un Premiu Gopo pentru regie (2019) și premiul pentru interpretare masculină (Bogdan Dumitrache) la Festivalul de la San Sebastian.