Pictura bisericilor, artă cu reguli scrise. Artistul clujean Paul Bătăiosu: "Noi nu putem fi creativi!"

Paul Bătăiosu este vesel, energic, prietenos. Îi place să învețe și citește mereu, fiindcă așa consideră el că se poate dezvolta. Însă, în majoritatea timpului se ocupă cu pictarea sfinților din biserici, o muncă grea, plină de detalii și reguli stricte. Din când în când însă, reușește să se mai lase dus de val și se întoarce la prima iubire, pictura laică (spus în termen bisericești). Din când în când mai cochetează și cu scrisul.

Iubirea a fost și cea care l-a adus pe Paul Bătăiosu, de origine sudist în Huedin, un mic oraș din județul Cluj, unde a și rămas și a întemeiat o familie frumoasă și a construit o casă, un cămin, care este păzit de un Saint Bernard extrem de drăgăstos.

Cu toate că oricine trece pragul casei în care locuiește pictorul s-ar aștepta să găsească un atelier plin de creații care așteaptă să fie finalizate, culori și pensule, atelierul lui Paul Bătăiosu este asemenea unei oaze de liniște, luminat, în care se aude mereu muzică bună. În spatele pictorului își întinde un porumbel aripile, parcă dorind să-l cuprindă într-o îmbrățișare, în timp ce artistul povestește despre viață, despre pictura bizantină, dar și cea de șevalet.

De la pictor pe pânză la pictor pe pereții bisericilor

Pictor fiind de când se știe, a ales să se axeze pe pictura creștină pentru a putea asigura un trai bun familiei. Drumul de la un artist la unul care conturează chipurile sfinților în lăcașurile de cult este însă unul greu.

„Sunt cursuri speciale. E o școală specială care se face numai în cadrul Patriarhiei Române. În perioada în care m-am desăvârșit ca pictor bisericesc se făceau șapte ani, asta în cazul în care reușeai să treci toate examenele. Altfel se prelungea la nouă sau chiar unsprezece ani. Am terminat după șapte ani, am început să pictez biserici și așa și-a urmat cursul vieții. Timpul trece, tace”, a explicat Paul Bătăiosu.

Majoritea bisericilor pe care Paul și-a lăsat urma pensulei sunt ori biserici noi, ori în care picturile au fost refăcute de la zero.

„Mai puține sunt cele care trebuie restaurate. Acolo e mai complicat, ține de patrimoniu. Majoritatea la care am lucrat sunt construcții noi sau biserici vechi care nu au fost pictate, având doar o zugrăveală simplă. Sunt foarte multe construcții vechi, chiar și de două secole, care nu au fost niciodată pictate”, a spus pictorul.

Paul Bătăiosu a pictat biserici în special în zona Transilvaniei. În județul Cluj a „pus sfinți” pe pereții bisericilor din Mărgău, Călata, Domoșu, Huedin.

Pictură cu reguli stricte

Fiindcă viața artiștilor în România este una grea, Paul Bătăiosu a trebuit să aleagă soluția cea mai bună pentru a putea să picteze în continuare, dar să își poată și susține familia din asta.

 „Întotdeauna dragostea mea pentru pictură a fost cea laică, cea de șevalet. Întotdeauna am iubit-o, dar mi-am dat seama că așa mor de foame atât eu cât și familia mea, care ar fi fost mai numeroasă probabil, ca să fie foamea mai adâncă. În perioada comunistă ne era mult mai bine nouă, pictorilor bisericești decât în perioada de după 1989. Acesta a fost motivul pentru care am pornit pe acest drum”, a mărturisit Paul.

Dacă pictura pe șevalet îi permite artistului să își folosească din plin creativitatea, cea bizantină este bazată pe reguli stricte, care trebuie urmate.

„Noi repetăm lucrând după niște canoane. Noi nu putem fi creativi pentru că arhitectura unei biserici e standard. Intri în biserică, e tinda, pronaos, naos și altar. Fiecărui compoartiment arhitectural i se raportează anumite scene, care sunt canonice. Trebuie să execuți stilizarea bizantină”, a explicat Paul Bătăiosu.

Paul Bătăiosu a pornit pe drumul bisericii în anul 1984 și până în prezent a pictat în jur de 40 de biserici.