Spectacolul Baletului Naţional din Chile s-a jucat cu sala plină

Spectacolul pe muzica unor concerte celebre ale lui Johann Sebastian Bach este alcătuit din două părţi, “Conciertos” şi “Cantico”, prima, abstractă, imaginând mecanismul unui orologiu, cea de-a doua, poetică, fiind inspirată de “Cântarea Cântărilor”.

Reprezentaţia a fost un eveniment cultural de referinţă al acestui an şi s-a desfăşurat în cadrul “Întâlnirilor JTI”, găzduite pentru prima dată de Cluj-Napoca.

Renumitul coregraf român Gigi Căciuleanu, director artistic al Baletului Naţional din Chile, a declarat înainte de spectacol că “trăieşte o emoţie deosebită în oraşul transilvănean, în care nu a dansat niciodată”.

“Am venit cu trupa Baletului Naţional din Chile, pe care o conduc de zece ani şi pe care am plămădit-o. (...) Am venit cu acest spectacol pentru că este un mesaj al universalului, Bach fiind universal. Ne-am obişnuit, în lumea întreagă, să vedem dansul prin ochiul teatralităţii, dar pe de altă parte, dacă ne uităm la un violonist, de pildă, nu ne pasă dacă este sau nu îmbrăcat în frac: sonata interpretată de el este întotdeauna o sonată. Dar în balet, o mişcare poate exista în sine şi ea conţine şi invizibilul”, a spus marele coregraf. El a evidenţiat că în trupa de balerini cu care lucrează “nu există solişti şi nesolişti”: “Toată lumea are un loc de jucat”. “Prima parte a spectacolului o alimentează pe cea de-a doua. La repetiţii, începem cu partea a doua, ca să o alimentăm pe prima”, a mai spus marele coregraf.

Gigi Căciuleanu a povestit şi despre câteva dintre marile sale creaţii scenice de la Santiago de Chile, precum “Mozartissimo”, “Cele patru anotimpuri”, “Piazza Italia”, “Cuerpos”, “Interferencias”, “Valparaiso Vals” sau “Simfonia Fantastică”. Coregraful a menţionat că unul dintre momentele impresionante a fost cel în care balerinii au dansat, în spectacolul “Cuerpos”, pe amplele trepte de marmură ale Muzeului de Artă din Santiago. De neuitat a fost şi un spectacol prezentat într-o mănăstire, dansatorii având deasupra lor un mare stol de păsări, iar spre finalul reprezentaţiei chiar o colonie de lilieci. “Dansul cu liliecii a fost o minune neaşteptată, foarte frumos. Şi ei evoluau în trei dimensiuni, precum noi pe scenă, dar nu ne-am întretăiat deloc în mişcări”, a punctat Gigi Căciuleanu.

Spectacolul de la Cluj-Napoca s-a jucat cu sala plină.