Marius Bodochi: „Îmi e dor de Cluj tot timpul”

La 52 de ani (împliniţi ieri) şi după şapte ani de când a plecat la Bucureşti, actorul Marius Bodochi recunoaşte că nu s-a despărţit definitiv de Cluj.

Pe Marius Bodochi l-am văzut ultima oară în carne şi oase nu pe scenă, culmea, ci prin oraş, acum vreo două săptămâni. Se plimba agale prin centru, atent la scimbările care s-au petrecut în oraş. E neschimbat. La fel de tânăr ca în 2004, când a plecat brusc la Bucureşti, împreună cu un alt mare actor clujean, Dorin Andone. Au lăsat Teatrul Naţional din Cluj-Napoca mai pustiu prin absenţa lor, iar când se întorc, din când în când, să joace pe scena de aici, e o adevărată sărbătoare. Poate de aceea lumea întoarce şi acum capul după el pe stradă, când îl vede trecând prin oraş.

„Sufletul meu a rămas la voi”

Cu Marius Bodochi am făcut „cunoştinţă” prima oară pe la sfârşitul anilor 90, când l-am văzut jucând într-unul din memorabilele roluri pe care le-a susţinut pe scena Teatrului Naţional din Cluj – Marat -, alături de Miriam Cuibus, în spectacolul „Marat-Sade”, în regia lui Victor Ioan Frunză. Atunci m-am îndrăgostit de teatru, iremediabil. Un an mai târziu l-am cunoscut ca profesor, la actuala Facultate de Teatru şi Film din cadrul UBB. A fost unul dintre primii profesori care şi-a luat marea responsabilitate de a „fabrica” actori. Iar generaţia formată de el „e pe val” la ora actuală la naţionalul clujean. A fost o adevărată surpriză, prin 1998, când s-a hotărât să plece şi la Bucureşti, chemat de Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”.

Tuturor le este dor de el, iar lui Marius îi este dor de Cluj. „Sufletul meu a rămas la voi, în fond acolo am debutat în teatru, acolo mi-am format ucenicia şi acolo trăiesc mama şi fiul meu. Plecarea nu a fost deloc uşoară, nici acum nu îmi dau seama prea bine cum de m-am hotărât să o fac. Cred că a fost o hotărâre bruscă, de moment, dar nu îmi pare rău că am făcut-o. Mă pot întoarce oricând. În timp, mi-am dat seama că la Bucureşti sunt mai multe oportunităţi de afirmare, atât în teatru, cât şi în film. E mai multă muncă, dar satisfacţiile sunt mai mari”, a spus Marius.

Interviu la miezul nopţii

„La 52 de ani, mă simt ca şi la 30, nici o clipă mai bătrân”, a declarat Marius Bodochi luni seara, puţin după ora 23.00, când l-am sunat să îi spun „La mulţi ani”.

„Hai că sunteţi buni, sunteţi primii care m-au felicitat în acest an”, a spus Marius, râzând. „Şi mă bucur că sunteţi din Cluj”, a mai adăugat el.

Pentru Marius, după vacanţa pe care a petrecut-o şi la Cluj, începe noua stagiune teatrală, cu două premiere în teatrul „Metropolis”, una într-un spectacol de circ şi continuarea emisiunii de la TVR 2 „Timpul chitarelor”.

„Am multe proiecte în Bucureşti, dar m-aş întoarce şi pe scena teatrului de la Cluj, dacă m-ar mai chema cineva. Am avut acolo colaborări foarte bune cu Mihai Măniuţiu, Victor Ioan Frunză, Vlad Mugur. Aş mai juca cu plăcere alături de colectivul de acolo. Au fost ani buni, cei pe care i-am petrecut în Cluj. Nu aş schimba nimic din parcursul vieţii mele de până acum”, a adăugat Marius.

„Rămân clujean toată viaţa”

Actorul Marius Bodochi s-a născut în 1959 la Cluj-Napoca. A absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureş, iar în 1982, ultimul an de studenţie, a debutat pe scena Teatrului Naţional din Cluj Napoca, cu rolul Cristopher Flanders din “Trenul nu mai opreşte aici”, de T. Williams. Din 2004 joacă pe scena Teatrului National “I.L.Caragiale” din Bucureşti. Între 1991 şi 2000 a fost profesor de an, lector universitar la Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru.

A făcut creaţii memorabile în rolurile Constantin din “Săptămâna luminată2- regia Mihai Măniuţiu la Teatrul Naţional Cluj, Dionyssos din “Bacantele”- regia Mihai Măniuţiu la Teatrul Naţional Bucureşti (1997), Bolinbroke din “Richard II”- regia Mihai Măniuţiu la Teatrul Naţional Bucureşti, Oberon din “Visul unei nopţi de vară”- regia Victor Ioan Frunză la Teatrul Naţional Cluj, Regele din “Regele moare”- regia Victor Ioan Frunză la Theatrum Mundi (2002) sau Antonio Salieri din “Amadeus” - la Opera Naţională Bucureşti (2010).

“Rămân clujean toată viaţa”, a precizat actorul la sfârşitul interviului.

Numeroase premii

Premiul special al Revistei Vip pentru rolul Salieri din spectacolul Amadeus, 2011 Cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, titlu acordat în mai 2008 Ordinul “Meritul cultural” clasa I acordat de Preşedinţia României, 2004 Nominalizare la UNITER, secţiunea „Cel mai bun actor”, pentru rolul Beranger I, Regele din piesa „Regele moare”, Theatrum Mundi Bucureşti, 2003. Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Dramaturgiei Româneşti, Timişoara, pentru rolul din „Regele moare” de Eugen Ionesco, 2002 Premiul pentru cel mai bun actor, Fundaţia Silvia Popovici, 1998 Premiul Asociaţiei Umoriştilor din România la Gala Recitalurilor Dramatice, Bacău, 1991 Premiul Galei Tânărului Actor, Costineşti, 1985 şi 1986.