Fragmente din jurnalele Doinei Cornea

Stabilită în Cluj-Napoca, nemulţumită de regimul comunist, la începutul anilor ’80, Doina Cornea a început să trimită scrisori de protest, peste 30 la număr, la Radio Europa Liberă şi ziarelor din Vest, în care care denunţa „sistematizarea” satelor româneşti, dărâmarea bisericilor şi politica dusă de Ceauşescu. Acest fapt a atras mânia dictatorului. Securitatea i-a pus pază la casă, iar securiştii au chemat-o la interogatoriu în celebrele beciuri în care au şi bătut-o.

Cluj, la 2 ianuarie 1989

Intelectualii, statutul și comportamentul lor mă preocupă și îngrijorează. Ce este un intelectual, în viziunea mea? E omul care printr-un efort spiritual și intelectual ajunge la o „bună așezare în lume“ ca ființă morală, devenind totodată o conștiință a lumii, ca martor și mărturisitor (nicidecum ca tăinuitor) al adevărului.

 

Cluj, la 3 ianuarie 1989

Intelectualul, prin atitudinile sale de viață, ar trebui să propună un model exis­tențial ideal în raport cu provocările, dar și cu exigențele veacului. Astfel, el s-ar manifesta mereu ca un purtător al energiilor înnoitoare ale neamului, poate chiar ale omenirii.

*

Cultura nu poate fi vie decât în măsura în care valorile ei sunt trăite, transformate în atitudini spirituale manifeste și constante, chiar și în cele mai potrivnice împrejurări. Artiștii, scriitorii noștri sunt, în bună parte, numai meseriași, producători iscusiți de obiecte de artizanat artistic (poezie, proză), în care nu pun nici un fel de crez, de vreme ce sunt oricând dispuși să facă concesii politicului, modei, care tot un fel de cenzură e. Paradoxal e însă faptul că aceiași scriitori se lamentează apoi că nu intră în univer­salitate… or, acolo nu intră decât acele opere care poartă pecetea unei creații vii.

 

Cluj, la 5 ianuarie 1989

 A fi intelectual nu înseamnă doar a avea un important bagaj de cunoștințe și a fi priceput în a le folosi. Desigur, aceasta este, și ea, o componentă a calității de intelectual. Dar nu ajunge doar atât. Când mă gândesc la marile noastre figuri de intelectuali din trecut, constat că ei aveau ceva în plus; iar acest „ceva“ era esențial pentru că îi propulsa la un cu totul alt nivel. Acest altceva diferențial consta, mai ales, într-o mărturisire consec­ventă a adevărului, vreau să spun, a gândului lor adevărat despre realitate. Ei se considerau martori ai evenimentelor și se simțeau moral­mente obligați să le descifreze și evalueze prin filtrul sensibilității lor morale, contri­buind totodată la limpezirea conștiinței seme­nilor lor. Inteligența, erudiția, chiar actele acelor intelectuali erau constant luminate de ființa lor spirituală care dădea unitate, avânt, forță întregii lor activități. Înțeleg prin ființă spirituală acele exigențe interioare, valorice, constante, prin care omul răspunde provo­cărilor realității. Doar atunci când întreaga activitate a cărturarului se organizează în funcție de aceste exigențe de adevăr, de dreaptă judecată, de bine și de frumos, putem vorbi de un adevărat intelectual, doar atunci se prezintă în fața noastră o conștiință, un destin uman…

 

din Doina Cornea, Jurnal. Ultimele caiete, editor și prefață Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, 2009

Un exemplu de curaj

Pentru curajul de a se opune regimului, a fost dată afară din facultate. A avut noroc, totuşi, că nu a păţit ceva mai grav, cu fiica ei, Ariadna, fugită în Franţa, şi care, de departe, veghea ca mamei sale să nu-i însceneze securiştii vreun „accident”.

În noiembrie 1987, în timpul revoltei de la Braşov, a răspândit peste 150 de de manifeste de solidaritate, împreună cu fiul ei, Leontin, gest care s-a soldat cu închiderea ei în închisoare timp de două luni, demers urmat de arestul la domiciliu.

Eliberarea a venit în 21 Decembrie 1989, când protestarii contra regimului comunist au ajuns la casa sa situată pe strada Alba Iulia din Cluj-Napoca şi au luat-o pe Cornea pentru a participa la manifestaţia împotriva lui Nicolae Ceauşescu deşi în stradă se trăgea.