Țiganiada lui Budai Deleanu pe scena Teatrului Național din Cluj

Regizorul Alexandru Dabija a pus în scenă încă un spectacol la Teatrul Național din Cluj-Napoca.

Acest spectacol, după singura epopee românească terminată, Țiganiada de Ioan Budai Deleanu,  a fost destinat celebrării Centenarului.

„Alexandru Dabija, aducând Țiganiada pe scenă în formă fragmentară, dar concentrată, redescoperă puterea și seducția originalului, explorând cu atenție toate straturile de sensuri suprapuse de-a lungul istoriei în faimoasa epopee. Fiecare spectator este invitat, în Anul Centenarului, să se întoarcă asupra lui însuși, să-și pună întrebări despre istorie și toleranță, despre identitate și alteritate. Țiganiada pe scenă? O cascadă de versuri neaoșe, umor și culoare autentică, care ne arată cum – din trecut și prezent – putem și trebuie să regândim viitorul”, a explicat Ștefana-Pop Curșeu, director artistic în cadrul TNC.

După reușita spectacolului Sânziana și Pepelea, tot în regia lui Alexandru Dabija, așteptările publicului clujean în ceea ce privea Țiganiada au fost destul de mari. Astfel, actorii clujeni au apărut pe scenă, îmbrăcați în haine țigănești, ilustrând tematica epopeei, lumea pe dos și parodierea ordinii universale. Pentru a putea surpinde cât mai mult din aventurile personajelor, a fost nevoie de o comprimare a textului. Din această cauză, multe replici au fost spuse în grabă și, datorită faptului că s-a menținut limbajul folosit în România în anii 1800, multe dintre replicile actorilor nu s-au înțeles. Tot din dorința de comprimare, spectacolul a fost narat de actori, lăsându-se pentru interpretare doar cele mai importante momente ale epopeei.

Spectatorii au fost purtați în lumi diferite, de la cetele țigănești, la bătălii cu turci, ajungând și în Rai, dar și în Iad. Atmosfera fiecărei lumi a fost foarte bine ilustrată, iar Dan Chiorean, mulându-se perfect în rolul Diavolului, a reușit să dea fiori oamenilor din public. Spectacolul urmărește aventurile țiganilor înrolați în armata lui Vlad Țepes pe de-o parte, iar pe de altă parte, aventurile lui Parpangel, în căutarea iubitei sale Romica, furată de diavoli. Eroii au dușmani și protectori supranaturali.

Desigur, specific stilului lui Dabija, întreaga piesă a fost presărată cu momente haioase. Astfel, Țepeș Vodă a apărut pe scenă călare pe o motocicletă, aducându-le țiganilor mâncare în caserole.

Costumele au fost foarte bine realizate de către Dragoș Buhagiar, iar decorul, deși unul simplist, a reușit să creeze un efect surprinzător.

Piesa a durat două ore fără pauză, ceea ce și-a pus amprenta asupra actorilor, care au avut de dus un text lung și greoi.

Ionuț Caras s-a ridicat la înălțime, ca de fiecare dată, reușind să scoată din monotonie multe momente ale spectacolului. Cu toate asta, a fost o scenă, spre sfârșitul piesei, în care era descris un moment erotic, de care spectacolul s-ar fi putut lipsi. Actrița Adriana Băilescu nu a reușit să își intre în rol, având multe momente în care părea pierdută, distantă față de acțiune.

Cu adevărat au impresionat însă cei mai tineri actori, proaspăt absolvenți ai facultății de teatru: Radu Dogaru, Mihai-Florian Nițu și Cosmin Stănilă.

O chestiune regizorală care a dat foarte bine, a fost prezența mamei lui Parpanghel, vrăjitoarea cetei de țigani, interpretată de Angelica Nicoară, care, aproape pe tot parcursul piesei a fost în fundal, cântând și unduindu-se, creând astfel un efect atât vizual cât și auditiv care au nuanțat frumos întreaga poveste.

Per total, spectacolul este unul care merită văzut, pentru cei care iubesc cu adevărat teatrul, însă celor care nu sunt îndrăgostiți de scenă, s-ar putea să le lase un gust amar în gură.