Începe stagiunea la Filarmonică

Concertele vor fi dirijate de Gabriel Bebeşelea (dirijorul principal actual al Filarmonicii) şi Cristian Mandeal (dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii între anii 1980-1987). În programul ambelor concerte (21 şi 28 septembrie), se vor interpreta două lucrări favorite de-ale lui Bergel: Un recviem german de Johannes Brahms şi monumentala Arta fugii de Johann Sebastian Bach, în orchestraţia realizată de Bergel însuşi, lucrare de care acesta se simțea foarte legat.

Pe 21 septembrie, stagiunea se va deschide cu Un recviem german de Johannes Brahms, în interpretarea Corului şi a Orchestrei Filarmonicii, a sopranei Diana Ţugui şi a baritonului Geani Brad. Concertul va fi condus de dirijorul principal al Filarmonicii, Gabriel Bebeşelea.

Un recviem german este o lucrare ce însumează experienţele lui Johannes Brahms în domeniul muzicii corale, dar care atestă şi influenţa semnificativă pe care a avut-o asupra sa Johann Sebastian Bach, prin modul în care Brahms evidenţiază anumite semnificaţii teologice cu ajutorul tonalităţilor. Este, de departe, cea mai ambiţioasă lucrare pe care Brahms a dedicat-o vocilor şi care a devenit una dintre expresiile muzicale universale ale sentimentului religios. Un recviem german este o realizare cu atât mai valoroasă cu cât a fost prima compoziţie majoră a lui Brahms, finalizată cu aproape zece ani înainte ca el să-şi găsească curajul de a-şi scoate la lumină prima sa simfonie.

Un muzician care şi-a lăsat amprenta asupra culturii clujene

Erich Bergel a fost dirijor principal al Filarmonicii „Transilvania” şi un muzician care şi-a lăsat definitiv amprenta asupra calităţii orchestrei clujene. El a fost închis de autorităţile comuniste pentru că dirijase lucrări religioase („diseminarea misticismului religios cu ajutorul muzicii”, suna acuzaţia). În timpul detenţiei, s-a cufundat în reflecţia asupra Artei fugii, de unde şi legătura sa strânsă cu această capodoperă bachiană, „captivă” în extraordinara sa memorie. De altfel, el a şi finalizat ultima fugă din lucrare, iar această realizare l-a impresionat foarte mult pe celebrul dirijor Herbert von Karajan, care l-a invitat pe Bergel la Berlin. Acolo, Bergel avea să dirijeze nu mai puţin celebra Filarmonică.

În cele din urmă, de frica unei noi arestări, Erich Bergel se hotărăşte să emigreze în Germania, în 1971. Nu a plecat cu uşurinţă şi a suferit cumplit de dorul de casă pe toată perioada exilului. Din 1972, însă, a început cariera sa internaţională, care l-a purtat la pupitrul unor orchestre din întreaga lume, de la Paris la Auckland, de la Los Angeles la Berlin şi de la Viena la Cape Town.Marea lui iubire a rămas însă România, în care s-a întors după Revoluţie pentru a dirija concerte la pupitrul orchestrelor din Cluj şi Bucureşti. S-a stins din viaţă pe 3 mai 1998, la reşedinţa sa din Ruhpolding, Germania. Avea 67 de ani.