Primul atelier de restaurare de la Muzeul de Artă, deschis după o pauză de patru decenii

Potrivit istoricului de artă Alexandra Sârbu, înainte de 1978 a existat în Muzeul de Artă Cluj-Napoca un atelier de restaurare, însă în urma unei reorganizări mai ample acesta a fost închis, iar de atunci, ori de câte ori a fost nevoie de asemenea intervenţii, s-a apelat la specialişti din afara instituţiei.

Alexandra Sârbu a explicat importanţa existenţei acestui atelier prin faptul că Muzeul de Artă Cluj-Napoca deţine cel mai important fond de artă românească din Transilvania şi, de asemenea, multe piese valoroase ale artei universale.

"Ştim că la 1 iulie 1978, în conformitate cu o decizie pe care Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă a judeţului Cluj, cei doi restauratori care activau în muzeul la acel moment, era vorba de doi restauratori în pictură de şevalet, au fost transferaţi în interes de serviciu la laboratorul regional de restaurare din cadrul Oficiului Judeţean al Patrimoniului Cultural Naţional, al cărui sediu era în Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (n. r. aflat tot în Cluj-Napoca). Am înţeles că şi echipamentul de specialitate şi întregul instrumentar au fost mutate şi, nu în ultimul rând, arhiva", a spus Alexandra Sârbu.

Nucleu muzeului este reprezentat de colecţia strânsă de-a lungul vieţii de criticul de artă Virgil Cioflec, prieten al pictorilor Grigorescu şi Luchian, pe care a donat-o în 1930 Universităţii din Cluj şi care apoi a ajuns să facă parte din Muzeul de Artă. Colecţia cuprinde lucrări de artă modernă relevante pentru arta plastică românească a acelei perioade. Însă în Muzeul de Artă Cluj există peste 14.000 de piese extrem de diversificate, cu o valoare artistică şi culturală deosebită, care se referă la arta universală, nu doar la cea românească.

"Colecţiile unui muzeu constituie inima acestuia. Este un aspect important de subliniat pentru că dincolo de faptul că, în ansamblul lor, ele reunesc artefacte care tezaurizează memoria colectivă, prin intermediul colecţiilor muzeul întreţine, într-o formă vie şi dinamică, o interacţiune reală. Aceste colecţii ne ajută să ne determinăm un loc în această lume, să ne definim o identitate şi să o conştientizăm, mai ales în contextul acestei problematici a diversităţii culturale care este promovată foarte puternic de societatea contemporană. Una dintre obligaţiile fundamentale ale unei instituţii muzeale este aceea de a prezerva patrimoniul", a mai spus Alexandra Sârbu.

Existenţa noului atelier eficientizează munca specialiştilor muzeului, întrucât demersurile de restaurare a unor picturi devin mai uşor de pornit, în sensul debirocratizării şi al renunţării la costurile necesare pentru transport şi asigurare, care, în plus, aduceau şi un stres inutil lucrărilor ce ar fi avut nevoie de intervenţii.

Potrivit primelor evaluări, Muzeul de Artă Cluj ar avea nevoie, anual, de restaurarea unui număr de aproximativ 10 picturi de şevalet. Restaurarea unei asemenea lucrări poate dura un an sau două săptămâni, explică restauratorul Bencze Fruzsina, în funcţie de complexitatea intervenţiei necesare.

În prezent, ea are în lucru un proiect mai mare şi câteva mai mici. Cel de amploare prevede restaurarea unor lucrări aparţinând lui Venceslav Melka, artist de origine boemiană, unul dintre pictorii călători ai secolului al XIX-lea, care s-a stabilit la Cluj, unde a predat mulţi ani cursuri de desen şi care a lucrat pentru arhiducele Rudolf al Austriei, unicul fiu şi moştenitor al împăratului Franz Joseph I şi al împărătesei Elisabeta, cunoscută publicului sub numele de Sisi.

"Se ştie de Venceslav Melka că ar fi fost pictorul oficial al arhiducelui Rudolf al Austriei. Era un artist ceh, a terminat facultatea la Praga şi apoi a venit la Cluj, unde a locuit 40 de ani. Comunica în limba germană cu localnicii, nu ştia nici maghiară, nici română. Dintre lucrările restaurate, cea mai veche datează din 1864, iar cea mai recentă, din 1905. Sunt pe suport textil, pe pânză, pictate în tehnica ulei. Sunt portrete ale unor personalităţi transilvănene. În anumite cazuri nu se ştie pe cine reprezintă, dar sunt şi grofi - Miklos, Bethlen Janos, un peisaj cu vânător. Anul viitor vor apărea într-o expoziţie", a spus Bencze Fruzsina.

Ea a explicat că un restaurator trebuie să aibă pe lângă răbdare şi migală un mare respect pentru lucrarea pe care o are în faţă şi pentru artistul care a creat-o. În plus, nu doar calităţile artistice sunt necesare, ci şi cunoştinţele de biologie, chimie sau fizică.

Laboratorul a fost dotat cu lămpi speciale, inclusiv pentru investigaţiile în ultraviolet, optivizor - ochelari cu lupă, mască de protecţie împotriva toxicităţii solvenţilor, termocauter, aparatură fotografică pentru investigaţii în lumini diferite, precum şi materialele consumabile necesare - vernis-uri, culori, cleiuri, grunduri, diferite tipuri de cretă, solvenţi, etc.

Crearea şi dotarea acestui atelier a costat 40.319 de lei, proiectul fiind finanţat de Consiliul Judeţean Cluj, sub administrarea căruia de află Muzeul de Artă Cluj.  (Agerpres)