Povestea Sarei, singura româncă admisă la marea școală de balet din Hamburg

Sara este o fetiță veselă și cochetă care e frumoasă și știe că e așa. Îi place modellingul, îi plac hainele și accesoriile, citește cu drag și își petrece mult timp cu prietenii ei.Este un copil normal, un copil care a devenit în urmă cu câteva luni singurul român care a fost admis la școala de balet din Hamburg, un loc în care studiază elevi din toate colțurile lumii arta pe care creatorul instituției, John Neumeier, mare coregraf și balerin, a dus-o la desăvârșire.

Clujeanca a fost una dintre cele cinci micuțe balerine de vârsta ei admise la concursul de selecție organizat în 25 februarie. Celelalte viitoare eleve ale școlii provin din Italia, Turcia, Australia și Japonia, o țară care trimite spre Europa din ce în ce mai mulți balerini foarte talentați, concurenți foarte serioși pentru dansatorii din Uniunea Europeană și chiar din Rusia.

Are 13 ani și, de patru ani, este elevă a Liceului de Coregrafie si Arta Dramatica”Octavian Stroia” din Cluj. A început să studieze baletul când avea 4 ani, dar, din păcate, primele lecții au fost dezamăgitoare pentru micuța clujeancă. A facut dans popular și modern, apoi a redescoperit dansul clasic după câțiva ani, alături de profesoara Anca Ciupe, de la Liceul „Octavian Stroia”, și și-a recâștigat cu ajutorul acesteia si, mai tarziu,  a dnei profesor Renate Crisan, încrederea în sine și în talentul ei. Dragostea pentru coregrafie a fost atât de mare încât Sara (la 9 ani) a decis să renunțe la a mai fi elevă la una dintre cele mai bune școli din oraș și s-a transferat la cea de balet. Schimbarea a fost de bun augur pentru Sara, un copil cu multă personalitate, obișnuit să spună ce gândește, fiindcă valorile din școala vocațională i-au permis să se exprime și să își folosească talentul la cote maxime, fără piedici.

În acel moment, Sara avea 9 ani, făcea balet câte 2-3 ore pe zi și exersa și în particular, alături de maestra de balet și coregrafa Felicia Șerbănescu. De fapt, rolul noii profesoare a fost decisiv pentru devenirea fetiței, ca om și ca dansator, spune mama Sarei, Oana Pocan.

Aceasta povestește cum a descoperit că fiica ei este făcută pentru dans: „La început, când Sara era mică, am văzut-o uitându-se la filme cu dans modern și contemporan, iar apoi încerca să le copieze. I-am spus atunci că, dacă vrea să facă dans, să îl facă serios, așa am înscris-o la primele cursuri. Deși la început îi placea mai mult coregrafia contemporană, (primul ei premiu este pentru un dans contemporan!) acum e atrasă de balet. De fapt, îi place pe poante, acesta este adevărul”, povestește mama fetei, norocoasă că poate face ce îi place.

Despre mica balerină, profesoara ei de la liceul de coregrafie, Renate Crișan, a povestit, în scrisoarea de recomandare pentru Hamburg, că este un copil activ, implicat în viața școlii și foarte bun la învățătură: „încă din clasa a V a, Sara s-a remarcat, atât la cultură generală (fiind mereu în primii 5 elevi cu rezultate deosebite la învăţătură), cât şi prin calităţile sale tehnice şi artistice, ca viitor dansator profesionist. De asemenea, trebuie să remarc că Sara este un copil care se implică fără ezitare în toate proiectele şi activităţile curriculare şi extracurriculare, participând activ la toate manifestările artistice școlare, dar și la Opera Romană din Cluj”.

Copil talentat vs. Copil normal

Ce este atât de special la Sara, dincolo de rezultatele care au adus-o în pragul școlii de laHamburg? Că a învățat că munca și originalitatea contează cu adevărat, că adevăratele rezultate sunt cele pe termen lung și nu neapărat cele imediate. Tocmai din acest motiv ea nu a alergat după premii la concursuri, deși le-a obținut, ci s-a luptat pentru a fi admisă la o școală de prestigiu, în care să își continue studiile cu cei mai buni profesori din Europa.

Părinții ei au încurajat-o să citească, să învețe limbi străine și să exerseze la balet. E drept că stă în sala de dans 3-4 ore pe zi, cam cât stau la meditații la diferite materii colegii ei de generație. „E un copil conștiincios, simt asta, doar că își canalizează munca spre ceea ce îi place. S-ar putea spune că are puțin timp liber. E adevărat, dar văd cum și alți copii de vârsta ei fac meditații la materii diferite, răsfirate, pentru note la școală, adică sunt la fel de ocupați. M-am obișnuit cu ideea că Sarei nu îi place matematica, că a ieșit din școala normală, la nouă ani, când materia ar trebui să fie ușoară, cu ideea că nu poate face față matematicii, dar văd că e bine acum. Baletul a învățat-o să fie ordonată, să se concentreze pe ceea ce îi place, așa că sunt mândră de ea. O încurajez să facă ce îi place și să pună accent pe cultura generală, fiindcă îi va fi de folos”, zice Oana, părintele unui copil nou, care trece dincolo de notele din carnet și de criticile sau aprecierile cunoscuților pentru viitorul fiicei sale, un viitor care se poate clădi la Hamburg, acolo unde au vrut să ajungă 130 de copii din întreaga lume, dar au fost admise doar cinci de 13 ani, dintre care una este o clujeancă subțire, veselă și diafană, Sara.