Ioan Aurel Pop, despre Unire: Nimeni nu iubea românii să ne pună pe tavă un asemenea cadou

"Suntem într-o ţară liberă şi se aud şi voci care pun la îndoială importanţa Centenarului. Se aud voci care spun 'România 100' şi care ne reproşează că suntem prea tineri din punct de vedere politic. Se mai găsesc unii în treabă să spună că nu am făcut noi Unirea, că ne-au făcut-o alţii, că norocoşi fiind am primit totul de-a gata şi am reuşit în 1918 să facem o ţară mare, frumoasă, rotundă, pe care nu am ştiut întotdeauna să o chivernisim bine, după rânduială. Alţii spun că Marele Război ne-a ajutat, că dacă nu era războiul nu se înfăptuia nici România aceasta întregită. Alţii spun că am avut vecini slabi sau că şansa noastră a fost căderea marilor imperii. Ştiţi că atunci s-au prăbuşit patru imperii numai în regiunea noastră - Imperiul German, Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Ţarist. Acum ăsta din urmă s-a prăbuşit de formă, că a reînviat sub o altă formă, mai primejdioasă pentru noi. În fine. Fiecare încearcă să dea explicaţii în legătură cu ceea ce a făcut naţiunea asta a noastră în anii de la finele Primului Război Mondial" a declarat Ioan Aurel Pop, într-o conferinţă intitulată "Rădăcinile istorice ale Marii Uniri", susţinută la Sala Unirii din Alba Iulia.

Istoricul a adăugat şi că sunt foarte mulţi care spun că Unirea "nu are niciun temei", că românii au fost "răzleţi în Evul Mediu, oameni ai nimănui", că nu erau conştienţi de niciun fel de unitate, că "nu-i lega nimic, nici limba, nici credinţa, nici obiceiurile, nici felul de a-şi înmormânta morţii, nici felul de a-şi face nunţile, nici botezurile, biserica era slabă şi prezentă pe ici, pe colo, voievozii erau, câte unii, viteji, mulţi lăudăroşi, alţii amărâţi şi chinuiţi, ţăranul muncea fără niciun rost".

Ioan Aurel Pop a opinat că dacă le iei pe rând, aceste lucruri poţi să le constaţi ca fiind reale. "Dar să se fi înfăptuit Unirea asta fără niciun fel de temei? Oare numele acesta de Ţară Românească să nu aibă niciun rost? Să vină de nicăieri şi să plece spre nimic?", a spus academicianul.

Ioan Aurel Pop a subliniat că Unirea are "nişte rădăcini istorice" şi că nicio faptă trainică nu se poate face după voinţa altcuiva.

"Iar unirea asta a românilor, dacă s-ar fi făcut printr-o decizie artificială, luată numai de oameni politici, nu ar fi durat. (...). Actul lor a fost trainic pentru că, în primul rând, l-au dorit românii. Sigur că în al doilea, al treilea, al patrulea rând putem zice că au fost slabe puteri din jur, că au căzut imperiile, că a câştigat Antanta războiul şi ne-a prins pe noi în tabăra bună, că ne-am apărat la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz cum am putut, a venit apoi dezastrul, am mutat capitala la Iaşi, ne-am temut că va fi cucerită şi bucata aceea de Moldova - păream ai nimănui şi totuşi, vorba lui Blaga, la final s-au arătat 'poemele luminii'. Dar la baza acestor 'poeme ale luminii' stă munca asta tăcută a românilor, care au ştiu în istorie, în momente grele, să fie şi demni, şi drepţi, şi adevăraţi, dar mai ales iubitori şi buni. (...) dacă nu ar fi avut dreptatea de partea lor, marile puteri în 1919-1920 nu ne-ar fi făcut cadou nouă unirea. Că nu iubea nimeni pe români în asemenea măsură ca să ne pună pe tavă un cadou de asemenea amploare. Faptul că marile puteri au recunoscut la Paris, la Saint Germain, la Trianon, că deciziile de unire luate de români la Chişinău, la Cernăuţi şi la Alba Iulia au fost drepte, ne-au dat curaj să mergem mai departe", a conchis istoricul.