Echinocțiul de primăvară. Datini, obiceiuri și mituri

Termenul "echinocţiu" provine din cuvântul latin "æquinoctium", rezultat din combinarea cuvintelor "æquus" (egal) cu "nox, noctis" (noapte), potrivit Descoperă.

La momentul echinocţiului de primăvăra Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera sudică a sferei cereşti în cea nordică, după cum informează Observatorul Astronomic din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal (în dreptul constalaţiei Peştii), el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine.

La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest.

Cu ocazia echinocţiului de primăvară ziua şi noaptea vor fi egale. Începând de la această dată, durata zilei, faţă de cea a nopţii, va fi în continuă creştere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstiţiul de vară.

Descrierea de mai sus este valabilă doar pentru latitudinile nordice ale Terrei. În emisfera sudică a Pământului, fenomenul trebuie interpretat invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice.

Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, şase luni.

Echinocţiul de primăvară coincide cu Ziua Internaţională a Fericirii, sărbătorită pe 20 martie. 

În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.

Tradiţiile spirituale ale Echinocţiului de primăvară spun că orice forma de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.

Conform tradiţiei creştine, Paştele este serbat întotdeauna în prima duminică după Luna Plină de după echinocţiu.

Oamenii recunosc echinocţiul de primăvară de mii de ani. Pentru multe civilizaţii antice evenimentul marca reîntoarcerea la belşug - adică hrana începea să fie procurată mai uşor. Mai mult, vechii egipteni au construit Sfinxul în aşa fel încât acesta „priveşte” exact în punctul în care soarele răsare cu ocazia echinocţiului de primăvară. Totodată, prima zi de primăvară astronomică coincidea cu prima zi a anului persan şi era marcată prin 13 zile de petreceri.

În cultură amerindiana se ţineau ritualuri şi dansuri în onoarea Soarelui. Indienii Sioux plantau în această zi un arbore ceremonial ce reprezenta o legătură între Cer şi Pământ.

În fiecare an, în această zi sanctuarul de la Teotihuacan din Mexic este luat cu asalt de sute de turişti dornici să celebreze echinocţiul de primăvară. 

Chinezii credeau că în ziua în care cade echinocţiul de primăvară ouăle (simboluri ale fertilităţii) pot să stea în echilibru, deoarece gravitaţia este egală în toate părţile. Ştiinţa a arătat că acest lucru nu este adevărat. 

Astrologii susţin că momentul când ziua devine egală cu noaptea simbolizează o stare de armonie, de transformare profundă atât a naturii exterioare, cât şi o transformare benefică a naturii noastre umane. În perioada echinocţiului de primăvară totul se trezeşte la viaţă, tinde să iasă la suprafaţă, să se bucure de energiile profunde ale primăverii.

Starea meditativă şi contemplativă a Peştilor este acum înlocuită cu spontaneitatea şi dorinţa de afirmare a Berbecului.