Geniu al matematicii la 16 ani! Dragoș Crișan: „Dacă vrei să faci performanță, trebuie să renunți la multe. Mi-ar plăcea o teoremă care să îmi poarte numele”

Elevii clujeni se menţin în topul celor mai buni din țară la această disciplină, întorcându-se cu 12 medalii și patru mențiuni, iar profesorii care i-au pregătit s-au declarat foarte mulțumiți de rezultate.

Întrebat cum a fost la Olimpiadă și dacă a avut emoții, elevul care excelează în domeniul științelor exacte, în special în matematică și informatică, a declarat pentru Monitorul: „Eram destul de sigur pe mine, pentru că în anul acesta chiar am învățat poate mai mult decât în ceilalți ani, dar normal că am avut și emoții.”

Dragoș Crișan reprezintă Clujul și țara încă de când era mic, prin concursurile la care a participat, reușind să adune un palmares destul de bogat ce constă în medalii, diplome și uneori chiar premii în bani. În total acesta deține aproximativ 50 de premii obținute la diferite concursuri de matematică și informatică. La Olimpiadele Naționale la Matematică are premiul I, 4 medalii de aur, una de argint, una de bronz  și 4 mențiuni, iar la Olimpiadele de Informatică a reușit să adune o medalie de aur, două de argint, una de bronz și o mențiune.

Când oamenii aud de realizările lui, tind să îl privească cu respect, ca pe un elev special, însă acesta nu se consideră deloc așa: „Nu mi se pare că sunt neapărat un geniu, adică fiecare lucrează în domeniul lui și asta pot să zic că fac și eu, nu fac neapărat ceva extraordinar sau nu pot să zic «uite cât de tare sunt eu față de ceilalți». Numai că eu am și niște rezultate în acest sens.”

„Mama mi-a deschis ușile spre matematică”

Dragoș a început să lucreze intensiv de la o vârstă destul de fragedă, fiind conștient că „dacă vrei să faci performanță trebuie să renunți la multe”. Prima persoană care i-a îndrumat pașii în această direcție a fost chiar mama lui, profesor de matematică.

„Mama mi-a deschis ușile pot spune spre matematică, prin clasa a doua [...] În clasa a doua deja începeau să fie unele probleme la matematică mai greuțe un pic, mai interesante să zicem”.

Încă de atunci nu s-a dat deoparte de la concursurile de matematică: „Primul concurs câștigat a fost în clasa a III-a, Concursul Cangurul, unde am obținut punctaj maxim și am fost și într-o tabără de vară în Grecia.”

De atunci, concursuri au tot fost, iar elevul excepțional, susținut de niște părinți care au văzut că poate mai mult, a participat la toate și s-a întors mereu cu rezultate bune. Modest și dornic să adune cât mai multe experiențe, crescând pe zi ce trece nivelul la care lucrează, elevul se simte norocos că a avut parte și de profesori dedicați, care l-au pregătit, în special în programare, de la o vârstă la care alti copii nici nu auziseră de acest termen: „Am început în clasa a cincea să lucrez programare. Cu doamna profesoară de la clasă cu care făceam TIC (Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor) am făcut un cerc în care lucram programare. M-am dus să văd cum e și am rămas. În anul acela chiar am fost la Olimpiadă și am ajuns până la națională.”

În prezent, Dragoș Crișan este as în matematică și informatică, concurând la concursurile naționale cot la cot cu studenții de la politehnică, masternzi, doctoranzi sau chiar profesori universitari.

Emoțiile de la Olimpiada Națională de Matematică

La fel s-a întâmplat și anul acesta, după ce Dragoș a trecut cu bine de proba inițială, etapa care l-a calificat în lotul României a fost extrem de competitivă: „După proba inițială, care constă în patru probleme rezolvate în patru ore, urmează barajul, unde sunt niște probleme extrem de grele. Am trecut și de asta.” Emoțiile din timpul Olimpiadei sunt descrise acum detașat de către acesta, deoarece a fost mereu de părere că dacă ești suficient de pregătit, poți să stăpânești și să gestionezi cu bine situația: „Am fost mulțumit când am văzut că îmi ies problemele și la rezultate bineînțeles.”

Pe de altă parte, România nu promovează prea mult aceste valori cu adevărat importante, premiul în bani de la Ministerul Educației Tineretului și Sportului constând într-o sumă modică de 150 de lei, comparativ cu efortul depus. Ceea ce compensează într-un fel câștigul financiar din astfel de olimpiade sunt banii primiți de la sponsori.

Totuși, Dragoș Crișan nu se simte descurajat de acest aspect, deoarece el nu învață din obligație, ci din pură pasiune, iar lucrul acesta se vede în ușurința cu care obține premiile. El se bucură, alături de părinți de fiecare realizare a sa, deoarece își dovedește de fiecare dată că poate mai mult.

„Nu prea am zile obișnuite, ca un copil normal”

Întrebat care e proporția între muncă și talent în cazul lui, acesta glumește: „Proporția matematică nu știu să zic exact”, dar nu poate să nu recunoască faptul că cele două calități sunt extrem de importante, ajutându-se și influențându-se reciproc: „Cred că am și ceva talent nativ, pentru că și părinții mei sunt tot pe partea asta. Mama a terminat matematică și tata politehnică. Deci am și genetic de unde, dar și muncesc foarte mult, aproximativ trei-patru ore pe zi cel puțin.”

Prin urmare, timpul liber se reduce la zero uneori, în cazul lui: „Dacă am timp liber în general fac mate...”, mai mult decât atât, acesta detaliază cum arată programul în cazul unui copil excepțional cum este el: „La mine orarul începe de la Olimpiadă, dacă iau lotul ăsta, lucrez în continuare, apoi iau o mică pauză vara și apoi reîncep să lucrez. Într-o zi obișnuită fac cam o oră, dar dacă am a doua zi de exemplu teză, atunci învăț pentru teză.”

Echilibrul este însă esențial. În timpul liber lui Dragoș îi place să citească sau să meargă la film. Deși nu are atâta timp cât și-ar dori sau cât au alți copii de vârsta lui pentru ieșiri, acesta spune că: „nu mi s-ar potrivi stilul ăsta de viață, cu ieșiri și distracție.”

„Scopul meu este să fac matematică pură”

În viitor, Dragoș și-ar dori să se mențină la fel de bun în matematică și informatică, dar nu în țară, ci în străinătate, în centrele universitare recunoscute la nivel mondial: „Mi-ar plăcea să plec din țară la Oxford sau la Imperial, în Anglia sau în State, iar dacă rămân în țară la Universitatea Babeș Bolyai la matematică.” Pentru a-și justifica dorința de a pleca din țară, elevul nu dă vina pe sistemul de învățământ de la noi, care este unul destul de bun în opinia lui, profesorii fiind destul de bine pregătiți: „La noi chiar dacă sunt profesori nu prea au cu cine să lucreze, abia dacă sunt unu, doi pe an care chiar să fie pasionați.”, ci se raportează la modul în care ești apreciat în România pentru ceea ce faci.

Peste zece ani, Dragoș Crișan, geniu în matematică, se vede departe și pe bună dreptate, dacă e să ne raportăm la rezultatele deja acumulate: „Scopul meu este să fac matematică pură. Peste zece ani mă văd lucrând în cercetare ca profesor universitar. Sper să descopăr ceva sau să inovez un domeniu. Mi-ar plăcea o teoremă care să îmi poarte numele.”

Monica Ostaşuc