A murit fostul stareț al Mănăstirii Nicula

Părintele Mihail Goia, născut Miron, la 23 noiembrie 1927 în Topliţa, județul Harghita, deşi singur la părinţi, a plecat la Mânăstirea Neamţ în 26 octombrie 1940 şi a fost tuns în monahism la 1948. Dimpreună cu stareţul Varahiil s-a așezat la Mânăstirea Nicula în decembrie 1948. Diacon şi preot a fost hirotonit la 20 iunie 1948 la Iaşi şi respectiv 1 decembrie 1949 la Cluj, relatează gherlainfo.ro.

Datorită sănătăţii precare a mamei sale încearcă să plece la Mânăstirea Topliţa în repetate rânduri, dar nu reuşeşte. După ce a fost stareţ provizoriu la Râpa‑Râmeţ în 1952, va deveni întâi stătător la Nicula la 23 mai 1955 şi va păstra această funcţie până în august 1957 când va pleca la Mânăstirea „Sfântul Ilie” – Topliţa, unde a devenit stareţ şi arhimandrit, socotit fiind printre cei mai însemnaţi stareţi ai monahismului transilvan. A decedat în ziua de 31 august 2016 la Mânăstirea Toplița.

Amintirea starețului despre Mănăstirea Nicula:

„Manastirea Nicula a ramas pustie [1948] si s-au imprastiat toate lucrurile, tot ce au avut pe acolo ca si cand vin turcii. N-am gasit nimic la Nicula decat biserica si casele asa cum le-au lasat ei [unitii], restul in interior absolut nimic. In biserica n-am gasit vesminte, covoare, decat peretii goi si catapeteasma; icoana Maicii Domnului era furata de ei – au luat-o si au dus-o acolo unde am gasit-o. Un cetatean, unul Vasile Chezan, a ascuns icoana. Noi ne-am gandit ca la el trebuie sa fie mai multe lucruri si obiecte, dar nu ne gandeam ca icoana Maicii Domnului ar fi la el; ne gandeam ca ar fi dus-o-n Cluj pe la unguri, pe la bisericile unguresti; mai mult tineau la unguri decat la romani, calugarii care au fost la Nicula [unitii]. Au sapat in perete, ca era casa facuta din pamant, cam cat a fost icoana s-au invelit-o intr-un cearsaf sau intr-o fata de masa, au astupat-o acolo si au tinut-o timp de 17 ani. Sigur ca icoana s-a deteriorat stand acolo fara aer. (…) In orice caz, am gasit manastirea intr-o stare jalnica, fata de manastirea de unde am venit noi din Moldova unde am lasat toate in randuiala. N-am gasit nici inventar, nici vesela la bucatarie. Ne-am dus de am imprumutat, ca n-aveam nici carti, nici vesminte – ne-au dat de la Episcopie din Cluj un rand de vesminte preotesti, un rand de vesminte diaconesti; eram diacon pe vremea aceea (1948), iar parintele Varahiil Jitaru, arhimandrit”, își aducea aminte părintele Mihai Goia despre Mănăstirea Nicula.