Cum reacţionăm la ştirile despre atacurile teroriste: “Profilul public în media al teroriştilor nu face altceva decât să-i inspire şi pe alţii”

Monitorul de Cluj vă prezintă ce trebuie să faceți astfel încât teroriștilor să nu le reușească ultima etapă.

Primele efecte asupra telespectatorului

Sentimentul de teamă este primul efect pe care ştirile despre atacuri teroriste le au.

„Are impact emoţional negativ  generând teamă şi chiar angoase. În mod normal la astfel de emisiuni trebuie să fie invitaţi pe lângă specialişti sau moderatori şi câte un psiholog care să ofere acel suport emoţional”, a explicat psihologul Gabriela Ciot.

Ce trebuie să facă telespectatorul?

Peste astfel de evenimente, deşi e greu de trecut cu vederea, cei care consumă ştiri trebuie să „treacă” cu pragmatism pentru a nu cădea în depresie sau a se lăsa înspăimântaţi. Ei trebuie să culeagă informaţiile care îi învaţă cum să procedeze în cazul unui atac terorist.

„Telespectatorii trebuie dezvolte un comportament de adaptare la această nouă realitate, devenind foarte pragmatici şi mobilizându-se în vederea asimilării de informaţii referitoare la comportamentul pe care trebuie să-l aibă în anumite situaţii care implică o ameninţare (spre exemplu cum să ne comportăm în faţa unui terorist)”, a precizat Gabriela Ciot.

Copiii, vulnerabili în faţa ştirilor despre atentate

Copiii sunt cei mai vulnerabili în faţa unor astfel de ştiri pentru că nu sunt destul de dezvoltaţi să deosebească lucrurile şi îşi pot forma idei pozitive legate de agresivitate.

„Dacă individul are o schemă cognitivă legată de agresivitate i-o poate accentua și o poate întări. Aceste știri sunt foate importante pentru copii, care neavând o schembă cognitivă nici agresivă, nici neagresivă, își pot forma scheme din astfel de expuneri. Cei mici își pot dezvolta o schemă cognitivă legată de agresivitate. De aceea, orice expunere media a acestor evenimente trebuie să vină cu modelul alternativ și cu pedeapsa socială pentru cei care au avut comportamente agresive. Trebuie să spui cum ar fi trebuit să se comporte sau să fie lucrurile într-o societate normală și să accentueze pedepsele pe care le-au primit cei care au aspirat la acel comportament ca să nu-i influențeze pe cei mici”, a menţionat psihologul Daniel David.

Atacul este finalitatea

Interesul dezaxaţilor care vor să comită atacuri teroriste este să inspire teroare şi să afle lumea cine au fost ei. Atacul terorist în sine reprezintă faza finală în procesul lor de transformare din anonimi în “vedete” naţionale sau continentale.

„Cum ar trebui să ne raportăm? Probabil primul pas aici ar trebui să-l facă cei din mass media, care pe de-o parte trebuie să informeze opinia publică despre evenimente de viaţă, însă nu trebuie să uite că o prezentare detaliată, un portret amplu şi nuanţat, probabil cam asta îşi doresc cam toţi cei care ajung astăzi personaje în povestea media, îl avantajează pe atacator. După cum vedem foarte mulţi care ajung în prim planul acestor relatări media au probleme psihice majore şi probabil pentru mulţi dintre ei asta este finalitatea. Ei devin eroi pentru alţii şi îi inspiră pe alţi indivizi care se regăsesc în această poveste. Ei devin modele pentru cei care au tulburările pe care le au. Astfel de persoanje cred că ar trebui să beneficieze de o atenţie redusă”, a declarat sociologul Ioan Hosu .

Îi inspiră şi pe alţii

Cazul Andreas Breivik , cel care a omorât zeci de oameni, a fost urmărit de mass media din Europa intens astfel încât atacatorul din Germania a ajuns să găsească în Breivik un model şi să-l „celebreze”.

„Portretele amplu dezvoltate şi profilul public foarte dezvoltat în media nu face altceva decât să inspire pe alţii, care nu fac altceva decât să contribuie la această spirală a violenţei. Trăim o perioadă şi vremuri extreme de violente, o violenţă cu care oamenii nu s-au mai întâlnit. Nu avem un război şi fronturi şi armate, ci avem un altfel de violenţe la care cel puţin Europa nu cred că-i pregătită să facă faţă în momentul acesta”, a spus Ioan Hosu.

Cum se procedează în Israel?

Israelul se confruntă cu fenomene similare prin care trece acum Europa de zeci de ani. Dacă la noi aflăm foarte multe detalii despre atacatori, în Israel aceştia sunt în plan secund. Mass media nu le dedică spaţii largi de difuzare, iar în acest fel sunt reduşi la tăcere.

„Noi vedem foarte multă poveste în jurul celui care a omorât  o sută de oameni şi nu în jurul victimelor din păcate. Vedem un profil răsturnat. În Israel există un mod de gestionare  aparte al acestor situţii de criză generate de organizaţii teroriste. Instituţiile nu cultivă imaginea teroristului. La Breaking News ştirile erau prezentate foarte pe scurt şi erau mai degrabă despre modul în care s-au derulat evenimentele fără să pună accent pe cine a fost teroristul sau ce a făcut. Fără detalii despre atacator. Nu îi acordă nici o atenţie. Personajul criminal nu-i personaj pe care-l prezintă. El este marginal în această poveste. Informaţia trebuie prezentată astfel încât să prevină şi să reducă la maxim a efectelor actului terorist. Altfel sigur că generăm o temere”, a concluzionat sociologul Ioan Hosu.