O călătorie prin vechiul Cluj medieval: Dacă Roma a fost construită pe 7 coline, Clujul este aşezat pe 7 terase - GALERIE FOTO

Zona Monumentului Rezistenţei Luptei Anticomuniste

“Ne aflăm într-un loc strategic. Aici erau nişte băi, Băile Diana, băi cu abur şi cu un bazin de înot neacoperit care funcţiona numai vara. De asemenea, aici a fost şi un restaurant celebru în perioada respectivă numit «Lumea Nouă», intenţionat era numit aşa, ulterior, în 1930 aceste băi au fost desfiinţate şi aici era un părculeţ. Ulterior, în 2006, datorită iniţiativei foştilor deţinuţi politici, s-a realizat acest monument care comemorează lupta lor împotriva comunismului. Are o formă de celulă şi pe perete are inscripţionate diversele locaţii în care au fost închişi cei care au luptat pentru libertatea popurului român”, îşi începe Bogosavlievici turul ghidat.

Cetăţuia

“Alt obiectiv geografic şi istoric, Cetăţuia, impropriu zis Cetăţuia, îi spunem noi pentru că pe acest deal, numit Dealul Pietrei, în secolul al XVIII-lea s-a construit o cetate. O cetate care să supravegheze vechea cetate a Clujului care din punct de vedere moral era depăşită. Adică la zidurile pe care le avea atunci armamentul din secolul XVIII era mult mai performant şi zidurile erau numai de faţadă. Cetăţuia este la diferenţă de 65 de metri de nivelul la care ne aflăm în Parcul Mare”, continuă reputatul profesor clujean.

Clujul celor 7 terase

“Un lucru inedit: Clujul este aşezat pe 7 terase. Cea mai înaltă este la Făget, în jur de 100 de metri, mă refer la diferenţa de nivel Parcul Mare este cea mai de jos, Parcul Mare – Aeroport. A doua terasă este în Zorilor, a treia ca înălţime este Cetăţuia, iar a patra ca înălţime vine zona Clinicilor. A cincea de pe strada Pietroasa până pe strada Piezişă, iar a şasea terasă e de la Calvaria până în Piaţa Unirii. Exagerăm, dar şi Roma este pe 7 coline. Iniţial, la Cetăţuie erau viile clujenilor, era şi un pod pietonal care era din zona Casei Tranzit, era numit Podul Nemţilor, acest pod a fost dezafectat în 1926”, mai aflăm în turul ghidat.

Un bilet la prostituate, cât un bilet la film

“În perioada interbelică pe Cetăţuie funcţionau cele mai ieftine bordeluri. În zona respectivă, apăruseră şi cinematografele, aici a fost prima locaţie a cinematografiei. În vremea respectivă, elevii şi studenţii de la Bariţiu erau ademeniţi de studentele de pe Cetăţuie. Un bilet la prestaţia lor era exact cât un bilet la prestaţia de cinematograf. Face parte din can can-urile Clujului”, mai spune profesorul.

Clujul, în concurenţă cu Hollywood

“Acest teatru naţional (n.red. Opera Maghiară), clădirea este recentă din 1961, iniţial aici era un teatru de vară construit în 1874 de un arhitect neamţ. Aici au avut loc primele proiecţii de filme. Clujul în momentul respectiv făcea partea din Austrio-Ungaria şi ca studiouri cinematografice era în concurenţă cu Hollywood şi cu studiourile Pathe din Paris. Aici au avut loc primele proiecţii de filme”, mai spune istoricul.

Parcul Central, Grădina cu furnici

“Înainte, Parcului Mare i se spunea Grădina cu furnici. Era un loc mlăştinos, ca de altfel toată această zonă era mlăştinoasă, era între cursul Someşului Mic şi cursul Canalului Morii, Canalul Morii care este un braţ al Someşului care a fost făcut funcţionabil în secolul al XVI-lea să alimenteze morile. De aici şi denumirea, Canalul Morilor, pentru că în zona clădirii unde funcţionează Banca Transilvania, la colţ cu strada Ferdinand, era o moară extrem de mare şi ea fost demolată în 1933. Canalul Morii are o lungime de 7,2 kilometri, vine din spatele Parcului Rozelor şi înspre Clujana se varsă în Someş. Acest parc mare avea trei alei. Alea dinspre noi era aleea pietonală, cea din centru, era mult mai mare, 12 metri, protipendada Clujului mergea cu trăsura, doamnele îşi arătau toaleta, ca şi astăzi de altfel, şi domnii la fel. În partea dinspre Someş se făcea echitaţie. Domnii mergeau cu caii şi călăreau. Vis-a-vis (n.red. magazinul second hand), în evul mediu a vechiului Cluj, era zona highlife. Aici erau oamenii bogaţi. Aici era un turn al aurarilor, bastionul aurarilor”, povesteşte Bogosavlievici.

Colegiul Naţional George Bariţiu, în afara Clujului

În incinta Colegiului Naţional George Bariţiu se află o urmă de zid din secolul XIII- XV.

“Relicva pe care o vedeţi demult nu a fost recondiţionată. Aici suntem în afara Clujului, prima incintă a Clujului, aici era graniţa de vest. Acest zid este cel original. Să vedem cât va rezista că am înţeles că în spatele lui se construieşte un consulat. În spiritul feudal al timpului, în perioadă respectivă conta starea socială, starea confesională şi nu starea naţională. Eşti nobil sau eşti ţăran dependent, eşti nobil sau eşti ţăran liber, eşti nobil sau eşti burghez, adică locuitor al oraşului. Centrul castrului a fost la Calvaria. A mai fost Satul Clujul unde este acum Piaţa Unirii, aici era Cetatea Cluj (n.red. Bariţiu). La un moment dat, cetatea cu satul se unesc. Iniţial, Cetatea Cluj avea nişte întărituri numai din bârne, din pământ. Aceste ziduri de piatră le-a făcut populaţia germană”, dezvăluie profesorul.

Someşeni, principalul centru al românilor

“Eu am crezut întotdeauna că Mănăşturul era principalul centru al românilor. În Evul Mediu a fost Someşeni. Mult mai târziu, aceste două locaţii, Cluj Sat şi Cluj Cetate se unesc şi actuala Piaţa Unirii va deveni principala piaţă. Iniţial, principala piaţă era Piaţa Muzeului. Romanii au făcut un oraş mult mai mare decât această locaţie de 7 hectare a Clujului vechi, strada Emil Isac, strada Bariţiu, strada Regele Ferdinand, o parte din Piaţa Unirii şi strada Memorandumului. 7 hectare la o populaţie în secolul XIII de 2000-3000 de locuitori. În secolul XVI- XVII intră aristocraţia în oraş. Aristocraţii nu aveau ce căuta în oraş. Dacă intrau îşi pierdeau dreptul de nobili. Era un fel de republică orăşenească, dar din punct de vedere a egalităţii şi a democraţiei între cetăţenii Clujului, noi clujenii de astăzi, avem mult de învăţat faţă de ei. Aşa cum erau ei în Evul Mediu. Aveau mult mai multe drepturi, bine stipulate, care se respectau. Clujul va ajunge în secolul XV – XVI Oraşul Comoară, unul din importantele centre ale Transilvaniei, al doilea oraş ca mărime după Braşov. Avea în jur de 8000 de locuitori. În perioada respectivă era extrem de mult, Londra şi Paris aveau în jur de 40-50.000 de locuitori. Aici a avut loc o mare năvălire a mongolilor care a schimbat mult. Pentru că satul Cluj aparţinea de episcopul de la Alba Iulia. Mănăstirea era independentă, era un abate care avea o grămadă de drepturi ceea ce stârnea invidia episcopului de la Alba Iulia, de acea în Evul Mediu lupte între oraşul Cluj şi Mănăstirea Cluj au fost frecvente, foarte multe”, spune profesorul.

Casa Matei Corvin

"Aici e o combinaţie de trei case unite. Casa principală era în jurul porţii, în formă de arc frânt, e stilul gotic. Ilustrul personaj Matei Corvin s-a născut în prima încăpere din stânga. Casa a aparţinut unui negustor saş. Ea a beneficiat pe urmă de mari avantaje. Acest rege maghiar care era jumătate român, nu conta în perioada respectivă, era nobil catolic. Matei era un poliglot şi un mare umanist, avea a doua bibliotecă din lume după cea a Papalităţii. La Budapesta avea o grămadă de cărţi. Noi îl ştim numai din bătălii. Mama sa era foarte bogată şi venea dinspre Zalău. Iniţial, regele putea să se nască în Mănăstirea Dominicană care este astăzi lângă Biserica Franciscană, o locaţie de şcoală particulară. Acolo au fost nişte adunări de călugări şi aici era un spaţiu mai propice unde soţia lui Iancu l-a adus pe lume pe rege. Regele a copilărit până la 7-8 ani în zona aceasta. Ulterior, casa a fost un depozit, a fost şi cazarmă şi puşcărie. După al doilea război mondial a fost o şcoală", au putut afla cei care au participat la turul ghidat.

Casa Tauffer, primul loc de întâlnire al francmasonilor din Cluj

"Lângă Casa Matei Corvin avem casele Tauffer. Este un tapiţer venit în secolul XVIII care era francmason. Aici era Loja Sfântului Andrei şi era primul loc de întâlnire al francmasonilor din Cluj. A mai fost o altă lojă în Piaţa Avram Iancu vis-a-vis de Catedrala Ortodoxă făcută mult mai târziu în secolul al XIX-lea. Acest Tauffer a fost adus aici de către Banffy, guvernatorul Transilvaniei, culmea ironiei, era şeful Lojei Masonice Sfântul Andrei", spune profesorul.

Universitatea Sapientia, prima tipografie şi sediu de poştă

"Universitatea Sapientia iniţial a fost casa în care a trăit Gaspar Helt, un saş pe care noi îl ştim sub numele de Gaspar Heltai. El este cel care prin tipografia care se pare că a funcţionat aici, prima tipografie, a tipărit o serie de cărţi în limba maghiară şi a avut un rol extrem de important în cultivarea maselor. Tot în această casă s-a născut un principe al Transilvaniei. Casa a fost şi sediu de poştă până în secolul al XIX-lea", a mai spus profesorul.

Potenţa economică a Clujului se afla pe strada Emil Zola

"Aici era monetăria Clujului. Casa era mult mai mare, era în exterior, aici a rămas o mică porţiune lipită de Biserica Franciscană. Încastrat din vechea clădire scrie în limba latină «Domus Cementaria et auri cusoria», în traducere «Atelier de schimb şi aurărie». Era un lucru foarte important pentru oraş să deţină o monetărie. Cei care gestionau această monetărie erau doi saşi, doi germani. Clujul şi Sibiul aveau monetării. La un moment dat era o concurenţă mare între aceste oraşe. Tu emiteai monedă, aveai ştanţă, era clar că potenţa economică a Clujului era evidentă. Unde este vechiul Palat al Telefoanelor era o curie, o curte, a unei familii venite din secuime. Un fel de castel", au mai aflat cei care au participat la turul ghidat.