Un istoric clujean FACE PRAF proiectele de modernizare ale Primăriei

Într-o scrisoare deschisă istoricul Alexandru Câmpeanu, în vârstă de 36 de ani, trece în revistă proiectele pe care el le consideră „ineficiente” şi „lipsite de gândire practică” realizate de „specialiştii” formaţi după Revoluţie, catalogându-i pe aceştia drept „rebuturi”.

„În ultimii 8 ani se observă tot mai mult, că vechii profesionişti, pregătiţi înainte de 89 au fost înlocuiţi de «specialiştii» formaţi după Revoluţie. Degringolada din sistemul educaţional e ilustrată şi de ineficienţă, lipsa de gândire practică şi dezordinea din ceea ce produc aceste rebuturi în planingul urban clujean”, îşi începe clujeanul scrisoarea.

„La început a fost refacerea liniei de tramvai. Dintr-odată Primăria gândea eco şi propunea eficientizarea transportului public, care urma să fie mai rapid şi mai comod, având şi beneficiul că e ecologic. Au urmat 3 ani de şanţuri din Mănăştur, până în Iris, care au creat blocaje şi poluare excesivă în oraş. În loc să refacă o idee proastă din ultimii ani ai comunismului, ar fi fost mai simplu, mai ieftin şi mai ecologic să înlocuieşti tramvaiele cu trolee. Se scoteau şinele şi dispăreau staţiile din mijlocul drumului, care incomodează traficul într-un oraş înghesuit între dealuri şi fără artere largi. Linia de tensiune există şi se puteau lua 10 trolee noi în locul unui singur tramvai. Ca să nu mai punem că rolul administraţiei publice e să încurajeze producţia locală, nu să cumpere tramvaie şi autobuze poloneze, de parcă am fi ţara bananieră, fără industrie.

Parcul

Apoi a fost refacerea parcului. Nu că ar fi avut nevoie de modernizări, afară de ceva bănci şi ceva replantări, dar aşa le-a picat urbaniştilor Primariei bine. Au asfaltat aleile, au tăiat copaci, au distrus gardul viu iar mai nou vor să lărgească şi drumul până în malul râului. Tăiatul spaţiilor verzi pare a fi sport favorit al edililor după 2004. La fel au făcut la Bistriţa, unde după «toaletare» arborii seculari sunt nişte trunchiuri fără ramuri, ca nişte tufe groteşti. La fel au tăiat cu toporul ramurile copacilor din parc în Cluj, aşa cum s-a întâmplat şi cu parcul din Drumul Taberei în Bucureşti, unde copacii sunt opţionali, ca în savană.

Modernizarea zonei centrale

Apoteotic, în 2015 a început reasfaltarea şi modernizarea zonei centrale. Deşi Apostu e la puşcărie şi primar e Boc, echipa care se ocupă de planificarea şi organizarea acestui gen de lucrări pare a fi aceeaşi. La fel de incompetenţi, aceeaşi tendinţă de a risipi banul contribuabilului pe proiecte vanitoase, costisitoare, inutile şi prost executate. Dacă s-a considerat că e prost asfaltul sau «biscuiţii» din centru, se putea rade jos asfaltul vechi şi înlocui cu altul nou, în câteva săptămâni. S-a preferat importul de granit din China, care nici după aproape 2 ani nu e terminat de pus, pe lângă că nu sunt 2 pietre care să fie îmbinate corect sau să nu fie una mai jos şi alta mai sus. Încă sunt zone pe Horea unde lipseşte pavajul iar acolo unde este, e pus prost.

Lipsa de respect faţă de cetăţeni e ilustrată de felul cum au loc lucrările. S-a început peste tot în acelaşi timp, fără ca asta să însemne că lucrările s-au încheiat mai repede ba dimpotrivă, pentru că din lipsa de forţă de lucru, echipele de muncitori erau văzute o săptămână într-un loc, după care plecau în altă parte, neterminând nimic. Tăiatul blocurilor acelora chinezeşti (din nou pe considerentul cică de preţ în dauna oricăror criterii de interes naţional, de parcă noi nu avem granit) produce foarte multă gălăgie şi praf, care se adaugă atmosferei tot mai apropiate de un oraş din lumea a treia, pe care a început s-o aibă haosul urbanistic, numit Cluj.

Puţin le-a păsat acelor aşa numiţi urban planneri că vor cauza discomfort locuitorilor din zonele centrale, pe perioade foarte lungi de timp.

Copacii de pe Horea

S-au tăiat cei câţiva arbori adevăraţi ce rămaseseră pe Horea şi au adus platani, tot de import, cu garanţie, din Spania sau Franţa. La noi probabil necrescând copaci. În loc să completeze unde nu erau pomi şi să lase copacii adevaraţi, care prin frunzişul lor masiv, fac umbră, produc mai mult oxigen şi atenuează mai semnificativ efectul de seră, din verile caniculare cu peste 40 de grade, s-a ales tăierea şi înlocuirea cu nişte copăcei ornamentali. Şi aceia plantaţi în decembrie, deşi nu cred să existe vreo carte de horticultură care să recomande aşa ceva.

Amenajarea zonei Gării

Ca şi cireaşă pe tort, s-a decis amenajarea zonei gării, o parte relativ centrală a oraşului, dar mai mult de tranzit. Anemicul transport feroviar îşi revarsă periodic valurile de studenţi, care se înghesuie în staţia jegoasă de vizavi, pentru a pleca spre cămine sau chiriile din Mănăştur, Mărăşti sau Zorilor. În afara localnicilor găseşti aici tot felul de vânzători ambulanţi sau tarabe mizere, ţigani nespălaţi din Baciu cu rablele din care răsună manele sau persoane murdare, fără adăpost care trenează alături de câteva prostituate expirate şi grobiene. Tot traficul din zonă a fost dat peste cap. Toate maşinile dinspre Baciu au fost înghesiute pe Caragiale, o străduţă unde trotuarul cu granit e loc de parcare iar traficul continuu de tramvaie, autobuze şi tiruri zguduie periodic clădirile aflate la 1-2 metri de şosea. Ce contează că în blocurile alea locuiesc oameni. Trebuia făcut o piaţă probabil modernă în faţa unei gări cu un trafic muribund. Trotuarul de vizavi de gară e îngust, veşnic plin de oameni, cu boturile maşinilor parcate peste borduri, în timp ce trotuarul care se conturează în faţa gării va fi lat şi tot asa de gol cum fusese şi înainte de începerea lucrărilor.

Haosul din trafic

S-a îngustat şoseaua dinspre Iris şi au fost înghesuite autobuzele de ţară chiar la intersecţia dintre strada Gării şi piaţa Gării. A fost închis accesul de pe Craiova înspre piaţa Gării. Ca să ajungi în Baciu din aceste zone ar trebui s-o iei pe Mica, apoi Decebal şi Gării, un ocol de 1-2 km, în loc de 50 de metri. Fluidizarea de tip nou a traficului se vede şi în felul cum au fost construite parcările. Şi aici s-a preferat piatra cubică asfaltului, deşi e greu de montat şi incomodă la mers. Pe tot aliniamentul la stradă al gărilor se construiesc parcări. Nu vor fi mai multe ca înainte, pentru că s-a lăţit un trotuar pe care nu circulă mai nimeni, dar au dezavantajul că îngustează şoseaua şi înghesuie traficul la dus, spre pod, între tramvai şi parcări, pe o singură bandă iar la întoarcere, pe o straduţă de 7-8 m (Caragiale) care  în cartiere ar fi rezervată riveranilor, nu traficului greu. A durat peste un an să se realizeze un prăpădit de pasaj de nici o 100 de metri, a cărui utilitate rămâne discutabilă, mai ales că partea renovată a trecerilor subterane, miroase în continuare de dejecţii, se inundă la ploi şi nu o foloseşte mai nimeni. Ce să mai spunem de felul absolut haotic în care au fost puse băncile, orientate în toate direcţiile geografice sau pomii, care în loc să fie în continuarea acelora de pe strada Gării, sunt înghesuiţi dincolo de arbuştii din faţa locomotivei de epocă, în faţa ieşirii din subteran sau la baza treptelor gării mici. S-a distrus şi gardul viu din jurul statuii lui Horea şi s-au plantat copaci, cum ai pune ceapă, pe unde s-a nimerit, totul fără cele mai mici considerente de armonie vizuală sau ritmicitate şi ordine. E probabil, zona din oraş unde incompetenţa constructorilor, a muncitorilor şi a urbaniştilor locali e cel mai bine ilustrată.  Totul fără nici o urmare.

Oamenii nu ştiu şi nu sunt în stare să se organizeze pentru a protesta, asa ca înghit în continuare praful, gălăgia şi noxele în exces produse datorită acelor specialişti, care ar trebui să existe pentru a le uşura viaţa”, se arată în scrisoarea istoricului Alexandru Câmpeanu.