Femeia din spatele handbalistei. Sportiva Cristina Laslo în afara terenului

Cristina așteaptă la o masă dintr-un restaurant din cartierul Grigorescu. Tunsă scurt, îmbrăcată lejer, se prezintă cordial și mă privește mirată.

”E serioasă treaba? Nu e o glumă?”, întreabă Cristina.

Explică apoi că au mai fost propuneri pentru interviuri. Un jurnalist a chemat-o atât pe ea cât și pe fratele ei, să le pună câteva întrebări. Ajunși la fața locului, și-au dat seama că nu va veni nimeni să le ia interviu.

Cristina are 19 ani, este în primul an la Facultatea de Fizică și Sport, iar după handbal vrea să facă manegement. Nu vrea să se facă antrenor, să-și bată capul.

De la dansuri populare la handbal

Prin clasa a cincea, Cristina încă nu descoperise handbalul, ci făcea dansuri populare s-a decis să își tundă părul scurt.

”Nu îmi plăcea deloc, mi-l prindeam tot timpul în coadă și nu mai rezistam. Așa că l-am tuns scurt și de atunci tot așa îl am. Bine, nu chiar ca și acum... puțin mai lung”, râde handbalista.

Dansurile au fost alese de mama sa și după aproape șapte ani de dansuri cu repetiții dese, turnee, spectacole, deși nu era chiar o obligație, era destul. Handbalul era ceva nou și incitant, atât în viața ei cât și în cea a lui Alex, fratele ei geamăn.

”Am hotărât să renunțăm la dansuri și să facem handbal. Toată lumea știe povestea că părinții noștri nu știau de povestea cu handbalul vreo două săptămâni. Până la urmă a avut loc o ședință, iar mama a primit un telefon că nu s-a prezentat la ședință. Mama era convinsă că au greșit numărul. Dacă nu era ședința nu se afla atât de repede”, povestește Cristina.

Vorbește cu drag despre cei doi frați ai săi, însă când vorbește despre Alex, ochii îi sclipesc, iar vocea ei parcă ascunde o mulțime de sentimente: dragoste, respect, prietenie. Drumul pe care a ajuns să meargă în viață, a fost ales cu ajutorul geamănului ei, alături de care își petrece foarte mult timp.

O soră și doi frați

Faptul că a crescut cu doi frați a avut o influență mare asupra Cristinei Laslo, fapt pentru care și pasiunile ei sunt departe de cele ale unei tinere obișnuite de vârsta ei. În viața ei, revistele de modă, rochiile, orele petrecute în fața oglinzii au fost înlocuite cu jocuri video, filme, sărituri cu parapanta.

”Îmi plac jocurile video, să merg la filme, m-am dat cu parapanta. Mi-a fost puțin teamă, dar adrenalina e cea mai tare. Mie îmi place așa cum sunt. Mă simt bine. Nu m-aș schimba pentru nimeni sau nimic. Nu aș face niciodată ceva pentru că așa trebuie. Nici la majoratul meu nu m-am îmbăcat în rochie. Important este ce cred eu.”, spune Cristina.

Cristina este de părere cu prietenii sunt prea puțini, iar cunoștințele multe.

”Amici am o grămadă, dar prieteni foarte puțini. Despre cea mai bună prietenă a mea din liceu pot spune că este o prietenă adevărată. Îi mai am pe frații mei și pe colegele de echipă cu care sunt apropiată și îmi petrec toată ziua”, explică tânăra.

O zi perfectă

Zilele Cristinei sunt foarte agitate, pline de antrenamente, meciuri, pregătiri, fapt pentru care o zi perfectă din viața tinererei ar fi una liniștită, plină de activități... banale.

”Nu îmi prea place să mă trezesc dimineața. O zi perfectă ar fi una în care aș avea un singur antrenament și acela după-masa, să am dimineața liberă, să mă trezesc pe la zece. Apoi să iau liniștită micul dejun, să mai stau pe net, să ies în oraș la vreo cafenea. M-aș duce la antrenament, aș ajunge acasă, m-aș relaxa stând la povești cu ai mei, fiindcă este foarte important pentru mine. Noi suntem o familie unită și profit de timpul petrecut cu ei”, spune handbalista.

Pe lista ei de preferințe este și cititul. Îi plac mult dramele, fapt pentru care cărțile Sandrei Brown i se potrivesc din minune, iar în prezent citește o carte psihologică, Minciuni pe canapea de Irvin D. Yalom.

”Până nu de mult nu îmi prea plăcea să citesc, dar acum citesc și în turnee, pe drum”, mărturisește Cristina.  

Activitățile banale, o raritate

Pentru o sportivă cu un viitor strălucit în față, zilele au încetat să mai fie banale. Oamenii o recunosc pe stradă, iar petrecerile atât de obișnuite printre studenți, pentru ea sunt un lux.

A observat că oamenilor le este rușine să intre în vorbă cu ea atunci când o recunosc pe stradă.

”Îi văd că mă recunosc, se uită atent, îi privesc fiindcă mă bucur când văd că știu cine sunt și mi-ar plăcea să-mi spună dacă doresc ceva. Eu nu fac primul pas fiindcă nu  știu ce este în capul lor”, explică tânăra.

Deși îi place să iasă în cluburi, nu prea are voie. Dacă ea sau colegele ei ies fără aprobare, pot primi amenzi sau sancțiuni.

”Se spune că o noapte pierdută se recuperează într-o săptămână și dacă ieșim sâmbăta, poate miercuri avem meci și trebuie să fim pregătite sută la sută. Așa că ieșim doar când ne dă voie, iar atunci o facem lată. Noi, fetele din echipă, mergem oriunde. Nu contează. Ne distrăm împreună”, spune Cristina.

Nici relațiile nu reprezintă o alternativă pentru sportivă. Lipsa de timp, dar și lipsa de înțelegere din partea partenerilor anteriori au făcut-o să își dorească o pauză. A avut iubiți care nu aveau tangențe cu sportul, așadar nu înțelegea ce responsabilitate mare are și cât este de obositor.

”Am avut prieten care nu avea treabă cu sportul și el se aștepta ca tot timpul când nu aveam antrenamente să ne vedem. Nu înțelegea. Așa am ales să iau o pauză, să mă axez pe facultate”, zice handbalista.

Inițial, Cristina s-a gândit că poate va găsi pe cineva în facultate, însă colegii ei sunt toți mai mici decât ea de înălțime. Se respectă și nu își dorește pe oricine alături. Are așteptări mari, iar de la băieții de vârsta ei nu se poate aștepta la o relație serioasă, toți dorind doar aventuri. Pe tânără însă nu o interesează așa ceva.