Lupta pentru promovare. Salvarea unui sport nobil, rugby-ul

Irina Hîrjete este considerată de către colegele ei ca fiind cea mai bună jucătoare de rugby din echipă, însă ea este de părere că într-un sport de echipă nu există ”cel mai bun”, ci coechipierii se completează unii pe ceilalți.

”Nu poți să fii cel mai bun dintr-o echipă niciodată, fiindcă ar dispărea esența cuvântului echipă. Tot timpul avem neajunsuri. Eu sunt mai bună la ceva, iar altă colega este mai bună la altceva decât mine”, spune Irina.

Irina are o experiență de 8 ani în domeniul rugby-ului și a ajuns la punerea bazelor echipei Universitatea Cluj. A propus ideea profesorului de rugby Octavian Chihaia din Cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport din Cluj-Napoca. El a spus că o ajută dacă găsește fete care să joace. Astfel, jumătate din grupa ei de la facultate a mers la rugby. De acolo a început formarea echipei.

Lacunele românilor în cultura rugby-ului

Rugby-ul practicat de Irina și colegele ei se joacă în 7 jucători, iar durata unui meci este de 14 minute, cu două runde, fiecare de câte 7 minute. 

”Lumea nu prea are cultura asta a rugby-ului, cred că deoarece sunt foarte multe reguli și din cauză că fotbalul și sporturile care au mai puține reguli au priză mai mare la public”, spune sportiva.

Campionatele se țin în etape. Fiecare etapă se ține în câte o localitate, jucându-se tur-retur.  

”Începe turul prin martie până prin mai când încep pregătirile cu lotul național, iar returul începe pe la sfârșitul lui august, începutul lui septembrie și ține până prin noiembrie”, explică Irina.

Ultimele trei echipe din campionat

Jocul de rugby a fost introdus în România de studenții reveniți de la studii din străinătate, iar în anul 1913, doar în București existau 17 echipe. După căderea comunismului însă, datorită nefinanțării și a lipsei de promovare, lucrurile au luat o întorsătură nefavorabilă. În prezent, în România există 3 localități care au echipe de rugby feminin: Cluj-Napoca, Iași și București.

Despre noblețea sportului

Irina, deși obosită după o zi întreagă de antrenamente, povestește cu pasiune despre sportul pe care îl iubește atât de mult. Întrebată fiind de ce este un sport nobil, în ochii ei parcă se reaprinde flacăra acestei pasiuni și începe să spună cu drag despre cum acest sport a apărut dintr-o întâmplare, în cadrul unui meci de fotbal. Un jucător a luat mingea și a marcat un eseu, primul eseu oficial din lume. Însă în acea vreme nu oricine își permitea să joace, atât detorită accidentărilor, dar și datorită faptului că nu oricine își permintea să se murdărească de noroi. Aveau nevoie de oameni care să le spele hainele.

”Jucau doar oameni inteligenți fiindcă regulamentul este foarte complex, la fel ca sportul. Este de asemenea un sport de contact, de echipa și este un sport la care trebuie să pasezi înapoi ca să mergi înainte. Este ceva nou, ce nu s-a mai văzut la alte sporturi până acum. La rugby agresivitatea este în teren. Este o expresie: Fotbalul este un sport practicat de golani pentru domni, iar rugby-ul este un sport pentru domni, practicat de gentlemani. Majoritatea oamenilor din rugby au facultăți, sunt medici, chirugi, avocați care joacă în campionate”, explică tânăra.

Rugby-ul are nevoie de apreciere în România

Irina este de părere că la noi în țară rugby-ul este subapreciat și ar trebui implementat în rândul sporturilor de masă.

”Copiii trebuie să vină să încerce să joace rugby. În cazul în care nu va avea calitățile necesare, pe viitor va fi un spectator”, spune sportiva.

Tânăra este de părere că odată ce acest sport va fi înțeles de public, va aduna stadioane întregi, așa cum se întâmplă și în alte țări, fiindcă regulile sunt destul de complicate pentru cei care nu au tangențe directe cu rugby-ul.

Pentru ea atmosfera este mult mai frumoasă decât la fotbal, fapt pentru care oamenii sunt lăsați cu bere pe stadion.

”Dacă la fotbal ar merge lumea cu bere, ar ieși scandal. Dar la rugby oamenii sunt altfel, spiritul este altul. Oamenii vin să se simtă bine, să se distreze. Nu îi interesează bătaia și suporterii stau unul lângă altul, indiferent de echipa cu care țin. Vin femei, vin copii. Stau unul lângă altul, fiecare cu fularul lui”, explică Irina.

2015, anul în care ”U” Cluj a uimit pe toată lumea

Anul 2015 a fost un an foarte bun pentru jucătoarele de la Universitate, uimind pe toată lumea în prima etapă, ieșind pe locul întâi.

”La prima etapă am ieșit pe locul întâi spre uimirea tuturor, atât a noastră cât și a adversarilor. Fiindcă echipa de la Politehnica Iași este mult mai experimentată, joacă împreună de aproximativ 10 ani, de pe vremea junioratului lor, au început împreună și s-au format ca echipă timp de mai bine de 10 ani”, spune Irina.

 Echipa de la Universitate s-a format ca și o echipă tânără, în fiecare an venind jucătoare noi și plecând cele care deja căpătaseră puțină experientă, fapt pentru care evoluția lor a lăsat puțin de dorit în primii doi ani de activitate, însă au reușit să se ridice deasupra așteptărilor.