Afacerea cu cai de rasă nu este profitabilă în România - GALERIE FOTO

Departe de aglomerația urbană și de marile corporații există o afacere care, în România abia acum începe să prindă contur și doar cei pentru care pasiunea este mai importantă decât banii pot să rămână. Este vorba despre creșterea cailor de rasă.

Ovidiu Resteman s-a născut și a copilărit în satul Bologa din județul Cluj. De meserie este asistent veterinar și inginer zootehnist. Fiind de mic înconjurat de animale, acesta a început să cultive pasiunea pentru cai, ajungând în prezent să aibă 24 de exemplare. De asemenea, Ovidiu deține printre singurele stațiuni de montă din Cluj.

”Ai  mei când au cumpărat apartament în Cluj, au vândut tot ce aveau. Inclusiv calul. M-au lăsat fără cal. A fost cea mai groaznică perioadă din viața mea”, povestește Ovidiu.

Primii bani, primul cal

Nu după mult timp însă, s-a angajat ca și asistent veterinar și din primii bani și-a cumpărat primul său cal.  

”Am început să lucrez, aveam bănuții mei. Nu din primul salar, dar din al 3-lea mi-am cumpărat primul meu cal. L-am cumpărat de la Dispensarul de unde lucram atunci”, spune bărbatul.

Însă când a mers în armată a fost nevoit să-l vândă. Și-a luat în schimb o iapă care la acea vreme avea șase luni, iar părinții i-au promis o îngrijesc până se întoarce el.

”Mi-a lovit-o o mașină și iar am rămas fără. Însă pe vremea aceea mergea Caritasu. Așa mi-am făcut bani ca să-i cumpăr pe următorii. Am tot cumpărat, am vândut, am mai ținut pentru mine”, spune crescătorul.

Cu caii în târg

Atât în țară cât și în străinătate se organizează târguri de cai. Acestea țin 2, 3 zile, iar iubitorii de cai pot să își expună exemplarele și să le pună spre vânzare. De asemenea, în cadrul târgurilor, există concursuri pe mai multe categorii unde caii pot fi înscriși: de tracțiune, de frumusețe, de ponei, femele, armăsari etc. La probele de tracțiune este un buștean și caii trebuie să îl tracteze. Se departajează în funcție de distanță.

”Cel mai scump cal pe care l-am cumpărat, Suruʼ, a costat 4000 de euro. Era foarte mare. Am fost cu el la un concurs în Moldova și a câștigat locul întâi la frumusețe. Când am mers cu el la târg la Gilău, toată lumea a rămas cu gura căscată. Nu mai văzuseră în zona aceasta asemenea cal”, povestește bărbatul.

”Altfel are mersul un cal de rasă”

Cei 24 de cai ai lui Ovidiu sunt în diferite stadii. Sunt iepele-mamă, tineretul de anul trecut, tineretul de acum doi ani și armăsari. Abia după trei ani caii pot fi folosiți pentru reproducere, iar cel mai bătrân exemplare din herghelia sa este o iapă de 12 ani.

Caii pot să trăiască mai mult de 20 de ani, în funcție de condițiile de exploatare. Dacă aceștia sunt folosiți pentru munci agricole, este posibil să nu trăiască mai mult de 12 ani. Însă caii lui Ovidiu fiindcă sunt folosiți doar pentru reproducere, trăiesc mai mult.

”Am avut mânz de la o iapă de 26 de ani. Ca și oamenii de altfel. Unii sunt mai rezistenți la boli, alții nu. Eu nu am niciun cal sensibil, să fie predispus la boli”, explică bărbatul.

Există rase de cai care se tot perfecționează de sute de ani, iar diferențele între ei și cei de rasă comună, pentru Ovidiu și pentru alți iubitori ca și el, sunt ca de la cer la pâmânt.

”Una este o rasă la care se lucrează de peste 200 de ani pentru perfecționare și un cal de trăsură. Altfel are mersul, altfel are poziția. Sunt mai frumoși, mai eleganți”, spune Ovidiu.

Caii sunt pentru pasiune, nu pentru profit

Ovidiu spune că pentru ca această afacere să devină profitabilă, în primul rând trebuie investit foarte mult. Afacerea cu caii pentru el, momentan este doar pasiune. Însă nu se știe niciodată când apare șansa. S-ar putea ca anul acesta una dintre femelele gestante să aibă un exemplar care să scoată toată investiția.

Din cei 24 de cai ai săi, nu toți sunt cu origini. Este dificil să obții un cal pur, fiind nevoie de patru generații.

”Este greu să dai origini la cai. Spre exemplu, avem un armăsar cu origine cunoscută și o iapă cu origine necunoscută. Armăsarul cunoscut înseamnă că l-am adus din herghelie, cu acte în regulă, cu autorizație de montă, cu pedigree. Fiindcă iepe cunoscute nu poți să cumperi din străinătate. În primul rând aceștia nu vând, iar ce vând sunt gloabele, adică ultimele, cele mai proaste, care oricum sunt foarte scumpe. Niciun crescător nu va vinde ce are mai bun. Eventual dacă îi dai un preț triplu decât valoarea sa.  Dacă produsul dintre cei doi este femelă, trebuie să mai aștepți trei ani și apoi încă un an gestația. Următoarea generație va avea un părinte cunoscut din partea mamei. Este nevoie de patru generații ca să obții un cal de origine curată”, explică Ovidiu.

Ca să câștigi din această afacere, un român ar trebui să cumpere un armăsar și o iapă autorizată, eventual din Olanda, unde această afacere are amploare. Însă două astfel de exemplare costă sute de mii de euro. Produșii lor însă, se vor vinde mai scump decât s-ar vinde unul care nu are origine cunoscută.

Statul nu susține iubitorii de cai

Bărbatul se plânge că statul nu susține o astfel de afacere și nu oferă subvenții, din lipsă de fonduri. Așadar, caii sunt vânduți la prețut pieței, pe care îl face cumpărătorul, deși aceștia valorează mult mai mult.

”Dacă eu anul acesta voi avea zece produși pe care îi voi vinde, voi rămâne la final cu vreo 6000 de euro. Cu atâția bani abia se întrețin. Iar dacă am cumva nevoie urgentă de bani, nu pot avea niciodată certitudinea că mâine îi bag în târg și îi vând, indiferent de preț . Este greu să faci profit dintr-o astfel de pasiune. Însă cine a început cu cai și îi sunt dragi, doar în mormânt mai renunță la ei”, a concluzionat Ovidiu.