Gara din Cluj–Napoca: loc de tranzit pentru mii, casă pentru cațiva oameni fără adăpost - GALERIE FOTO

Multiculturalismul și traiul pe fugă  din  Capitala  Europenă a Tineretului din anul 2015 se simt din primele minute petrecute aici. Afară, o simfonie urbană formată din tramvaie, autobuze, taxiuri mereu nemulțumite și utilaje grele îi acompaniază cât e ziua de lungă, atât pe vizitatori, cât și pe locuitori deopotrivă. Orașul e viu. Odată cu lăsarea serii locul paltoanelor îngrijite și al pantofilor lustruiți este luat de geci groase de fâș și papuci prin care degetele de la picioare au ieșit demult.Umbrele frumoaselor clădiri din timpul zilei prind viață. Oamenii de care Clujul a uitat încep să vină acasă...Cu averea în pungi și capul plecat, flămânzi și istoviți de agonia de peste zi fiecare încearcă să își găsească un cotlon ferit de ploaie și de ochii curioșilor. 

„Sunt de mai bine de un an pe străzi. Mi-au murit parinții și am fost nevoit să îmi vând cocioaba pentru a-i îngropa”, povestește Gheorghe, în timp ce o lacrimă îi ajunge mustața. De meserie fierar-betonist și dulgher acum are cu el doar o geantă pe care o poartă pe umăr. Întrebat dacă a primit vreun ajutor din partea autorităților, răspunde cu privirea în gol: „Cine primarul, primăria? Nu ne ajută nimeni cu nimic, trăim doar din mila oamenilor, mai primim bani, ba mâncare. În rest, fiecare se descurcă”. Perspectiva unei alte ierni petrecute pe străzi îi dă frisoane. În Cluj există un singur centru de primire a persoanelor fără adapost, Ruchama deținut de fundația Prison Fellowship, însă capacitatea de primire pare a fi insuficientă.

Sfârșitul unei vieții trăite astfel pândește la orice colț. Frigul sau chiar focul pot fi călăii sufletelor pierdute ale Clujului. Luni seara șapte vagoane dezafectate din zona gării au luat foc. Oficial cauza nu se știe însă bănuiți sunt oamenii străzii care își fac veacul prin zonă. În acea seară cei care ar fi fost acolo au scăpat de acest sfarșit crunt, raportul autorităților spunând că nu au fost victime.

Odată cu plecarea mașinilor de intervenție și a curioșilor, viața din jurul Gării din Cluj-Napoca revine la normal. La o seară după accident, de pe o stradă lăturalnică apare un om trecut bine de vârsta a doua. Cu haine ponosite și lucrurile în câteva sacose de plastic. Pășește greu. Se oprește o clipă și priveste în jur. După un scurt oftat își urneste picioarele.

O altă familie își așterne patul în fața clădirii care reprezenta odată  Gara Mică, asta după ce au petrecut zeci de minute bune îngesuiți lângă gura de aerisire a unei brutării din zonă. Aerul cald le mai dezgheață oasele însă nu pot sta prea mult acolo. Poliția și firmele de pază nu le tolerează prezența. Acum ei tocmai se pregătesc să doarmă. Urmează o altă noapte lungă pentru sufletele pierdute ale Clujului.