Caz halucinant. O clujeancă acuză autorităţile elveţiene că vor s-o declare nebună ca să-i ia copiii

Imediat după ce a născut-o pe fetiţă au început bătăile, maltratările şi batjocura din partea concubinului fără ca poliţia să intervină doar pentru motivul că este româncă. Şi-a luat copiii şi s-a întors în România. Între timp, susţine ea, Autoritatea Tutelară din Lugano (Elveţia) a emis o decizie ca în termen de cinci zile să se întoarcă cu fetiţa în Elveţia, în caz contrar riscând să fie arestată, şi să se supună unui tratament psihiatric. Termenul expiră mâine.

“Ne-am cunoscut la Cluj şi în 2006 am plecat în Italia, ne făceam planuri pentru viitor. În 2009 am rămas însărcinată. În acelaşi an, am găsit pe telefonul lui un film cu el şi cu un prieten dezbrăcaţi la pielea goală. L-am întrebat ce este cu filmul şi nu a vrut să-mi spună nimic. La scurt timp după ce s-a angajat la un restaurant în Lugano (Elveţia) a început să vină târziu de la muncă. Când îl confruntam îmi spunea că sunt nebună. Într-o zi, l-am găsit cu două femei care se aflau sub influenţa drogurilor în faţa unui restaurant, l-am confruntat. Nu erau persoane adecvate pentru un tată de familie. După ce am născut-o pe cea mică a început batjocura. Îmi arunca vorbe urâte, mă maltrata, mă împingea, ani la rândul am primit palme peste cap, câteodată şi în prezenţa copiilor mei”, susţine clujeancă.

În 2011, a început să frecventeze cursurile unei şcoli pentru a deveni cosmeticiană.

“Am început şcoala la Lugano. Avem cursuri după amiază. Noi locuiam în Italia, dar şcoala o făceam în Elveţia. În perioada aceea ne-am înţeles ca el să o ia pe cea mică de la grădiniţă şi să stea cu ea până la ora 18.30 când mă întorceam de la şcoală. Erau zile când îmi găseam fetiţa, la nici 4 anişori, închisă singură în casă, plângea, o găseam într-o stare jalnică”, mai spune femeia.

S-a întors în România şi l-a dat în judecată

În 2012, după o bătaie cruntă, clujeanca s-a întors în România şi a deschis o acţiune la Judecătoria Cluj-Napoca privind încredinţarea fetiţei. Judecătorii au decis ca minora să rămână la mamă, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreţinere şi vizite săptămânale.

Imediat după acest episod, italianul a venit după ele în România, şi-a cerut iertare, iar femeia i-a mai dat o şansă. S-au mutat la Lugano în Elveţia dar fericirea a durat puţin timp.

Poliţia elveţiană se făcea că plouă

“Şi-a schimbat locul de muncă şi din nou aceleaşi metehne, a continuat să vină târziu. Ba mai mult îmi spunea că dacă nu cred că stă târziu să merg să întreb patronul. L-am întrebat pe patron şi mi-a spus că nu rămâne târziu. A început un alt serviciu în alt restaurant (al treilea) şi se comporta urât cu fetiţa. În primăvară anului trecut urla, fetiţa nu avea nici patru ani când a ridicat mâna asupra ei. De faţă cu mine şi cu băieţii care erau mari să înţeleagă ce se întâmplă. L-am rugat să nu mai urle, fără succes, din contră m-a împins că am dat cu capul de perete şi am căzut jos. Când am vrut să mă ridic m-a împins din nou, mi-a dat o palmă şi în faţa surorii mele. Când m-a lovit am chemat poliţia, iar când poliţiştii îmi vedeau permisul de şedere se retrăgeau şi nu vroiau să mă ajute. Vreau să ştiu de ce: pentru că sunt  româncă, pentru că sunt străină, de ce nu mă ajutau?” mai povesteşte femeia.

“Nu mai chema poliţia pentru că o să sfârşeşti rău”

Într-un alt episod petrecut în noiembrie 2014 când a lovit-o, femeia susţine că a chemat poliţia, le-a arătat semnele de violenţă, poliţiştii au fost de acord să-l îndepărteze pe bărbat din domiciliul conjugal, dar când i-au văzut actele i-au spus că “trebuie să ne împăcăm, să remediem situaţia”.

“Când am vrut să depun plângere pentru agresiune având şi certificat medico-legal poliţiştii îmi spuneau că nu se poate şi mi-au transmis să-mi fac valizele şi să plec fără să-mi spună motivul pentru care nu pot depune plângere. Susţineau că acele răni mi le-aş fi putut provoca şi singură. De multe ori am chemat poliţia şi niciodată nu au intervenit, când îmi vedeau documentele se retrăgeau. Odată, un poliţist mi-a transmis «nu mai chema poliţia pentru că o să sfârşeşti rău». Vecinii mei sunt martori, au auzit bătăile şi ţipetele, nu au fost chemaţi niciodată să depună mărturie. Nici măcar băieţii mei nu au fost chemaţi să depună mărturie deşi au văzut bătăile. În urma tuturor deplasărilor poliţiştilor la noi acasă nu a fost niciodată încheiat vreun proces verbal”, relatează mama.

Copiii cu drept de muncă, mamă cu drept de şedere

Clujeanca spune că statul elveţian nu i-a dat drept de muncă din cauză că cei doi nu erau căsătoriţi, i-au dat doar drept de şedere.

“Mi-au dat permisul de şedere dar nu mi-au dat dreptul de muncă. Toţi cei trei copii ai mei au drept de muncă. Patronul unde am lucrat în Italia era dispus să mă angajeze numai că nu reuşea. Mie îmi trebuia mai întâi permis de şedere cu activitate lucrativă şi pe urmă să-mi găsesc loc de muncă”, susţine femeia.

Tatăl vitreg îşi împingea copiii în lumea drogurilor

Ea mai spune că bărbatul îi submina autoritatea de mamă şi o făcea nebună în prezenţa copiilor.

“I-a împins pe cei doi băieţi pe calea drogurilor, le spunea că pot să consume. Am găsit mesaje pe mobilul băieţului meu «5 grame, 2 grame, cât costă». M-am gândit automat la droguri, i-am spus tatălui fetiţei mele că am găsit mesaje în telefonul copilului meu, el spunea că sunt nebună şi că poate să facă ce vrea băiatul că e mare. M-am adresat primăriei de zona la care aparţinem. I-am arătat asistentei sociale mesajele şi i-am spus să mă ajute că fiul meu este în pericol la care ea mi-a zis să-l duc pe băieţel la ea. De câte ori fiul meu se întorcea de la ea era foarte agresiv, nu ştiu ce au discutat”, susţine clujeanca.

Rudele concubinului: Trebuie să suporţi că ai mâncare în frigider şi acoperiş deasupra capului

Clujeanca povesteşte că în ultimele luni violenţele au degenerat.

“În ultimele luni a început s-o lovească rău pe fetiţă peste gură. M-a împins foarte tare şi ştia că fetiţa este în spatele meu, am căzut peste fetiţă şi s-a lovit de calorifer şi a început să plângă. M-a lovit cu uşa de la intrare peste cap şi spate. Mi-a spus fetiţa că tatăl îi dădea palme peste cap. «Trebuie să suporţi că ai mâncare în frigider şi acoperiş deasupra capului» mi-a spus sora lui când i-am spus că vreau să-l părăsesc. În luna iulie a acestui an mi-am luat bilet să mă întorc în România că nu mai suportam situaţia. Probabil că mi-a văzut biletele de avion, a vrut să ia fetiţa şi s-o ducă la mama lui în Italia, i-a făcut inclusiv bagajele. A vrut s-o ia cu forţa, am fugit la Primărie, era închisă, el ne-a ajuns din urmă şi vroia să mi-o smulgă din braţe, fetiţa plângea şi îl ruga să ne lase în pace. Am mers acasă şi am chemat poliţia şi le-am spus că el vrea să-mi ia fetiţa. Poliţiştii mi-au spus că şi el are dreptul la fetiţă”, rememorează femeia.

“Puneţi-i cătuşele şi duceţi-o la nebuni”

În ziua când clujeanca şi cei trei copii urmau să se întoarcă în România, bărbatul a chemat poliţia. În timp ce femeia ducea bagajele copiilor la maşină, susţine ea, bărbatul s-a închis în casă cu cei mici.

“A venit poliţia, le-am spus că am o sentinţă emisă în ţara mea cu ce drepturi are el în privinţa fetiţei. Mi-au zis că l-am prostit să semneze  ştiind că nu cunoaşte limba. Ştia foarte bine limba română, el era din 2002 în România, noi ne-am cunoscut în 2006. A făcut şcoala de şoferi în România şi noi în casă vorbim numai româneşte. «Dacă mai spui un cuvânt îţi pune cătuşele» mi-a spus poliţistul. Între timp, a ajuns şi autoritatea tutelară cu o funcţionară de la primărie. Autoritatea tutelară a chemat ambulanţa să mă ducă la spitalul de psihiatrie. El a fost întrebat dacă loveşte fetiţa, el a răspuns «da», dar nu aşa tare cum zice ea. Mi s-a spus că dacă plec risc să fiu căutată de Interpol şi arestată. A venit ambulanţa, iar doctorul de la salvare spunea că mă vede liniştită şi a refuzat să mă ia, cu toate că femeia de la autoritatea tutelară îi făcea semn să mă ia”, mai spune clujeanca.

Obligată la tratament psihiatric

Femeia a primit o citaţie de la autoritatea tutelară să se prezintă pe data de 3 septembrie în Elveţia la o întâlnire între preşedintele autorităţii tutelare, asistenta socială şi funcţionari de la Primărie şi tatăl fetiţei.

“Când le-am prezentat sentinţa Judecătoriei Cluj-Napoca privind încredinţarea fetiţei mi-au spus că acel document nu reprezintă nimic pentru ei. Întâlnirea s-a încheiat cu un proces verbal prin care ei mă obligă la începerea unui tratament terapeutic şi teste psihiatrice şi au dat ordin ca în termen de 5 zile să o aducă în ţară pe fetiţă. Ordinul trebuie executat dacă nu, voi fi sancţionată penal. Dacă încalc ordinul se va proceda din oficiu pentru reintrarea în Elveţia a fetiţei cu activarea procedurilor internaţionale şi eventual cele penale. Termenul expiră joi. Nu o să respect termenul acesta. Nu sunt drogată, nu sunt o beţivă, nu sunt prostituată, mi-am văzut de casă de familie, nu au ce să spună despre mine, acuma vor să mă scoată nebună. Avocatul meu a cerut procesele verbale ale poliţiştilor şi ele nu există. Cred că vor să muşamalizeze ce s-a întâmplat de fiecare dată când eu i-am chemat”, a concluzionat mama.

Concubinul are o altă variantă

Reporterii Monitorul de Cluj au reuşit să vorbească cu bărbatul care a rămas în Elveţia.

“În ultimii doi ani de zile nu ne-am mai înţeles deloc bine, am avut unele discuţii, certuri şi acesta e mediul în care au crescut copiii. Cu doamna am avut multe probleme. S-a comportat urât, m-a înşelat, a mers cu alţii. Pleca de acasă 2-3 zile, mă lăsa cu fetiţa şi cu cei doi băieţi. Spunea la toată lumea că eu sunt violent, că bat copiii. Nu mi-am bătut copiii. O singură dată l-am luat tare pe băiatul cel mare, l-am prins de mână şi l-am scos afară din casă pentru că a intrat într-un anturaj nefast. La fel, o singură dată am procedat cu doamna, când eu trebuia să plec la serviciu. Ea şi-a luat geanta şi vroia să plece din casă şi am prins-o de mână. În trecut ea a mai făcut treaba asta, să plece din casă. Mi-a făcut probleme şi la serviciu, o dată mi-am pierdut serviciul din vina ei. Eu nu am folosit niciodată droguri, dar e adevărat că baiatul cel mare o luase pe calea aceasta. Eu eram toată ziua la serviciu, copiii rămâneau nesupravegheaţi, fără niciun control. Ambii copii şi-au făcut companii greşite. Cel mare a folosit droguri, alcool, e adevărat. Cu ajutor de la asistentele sociale am făcut tot posibilul să se rezolve situaţia pentru ea, pentru fetiţă. Pentru copii am plecat din apartamentul în care stăteam. Am activat serviciile sociale să se ocupe de ea. Fetiţa trebuie să meargă la şcoală. Mâine se încheie termenul până când mai poate să o aducă înapoi pe fetiţă. Autorităţile o să meargă înainte. Fetiţa are domiciliul aici. Părinţii sunt obligaţi să ducă copiii la şcoală. Nu e adevărat că i se vor lua copiii. Elveţia are o democraţie puternică. Nu o să se întâmple niciodată aşa ceva. În situaţia în care se află lumea şi-a dat seama că e într-o situaţie de stres. În clipa în care ea vine cu copiii eu plec. Nicio persoană în prezenţa mea, niciun asistent social, nimeni nu a spus că copiii vor merge la institut”, susţine bărbatul.

Femeia susţine că toate declaraţiile bărbatului sunt minciuni. În aceste momente ea îşi caută dreptatea la avocaţii din Cluj-Napoca şi este decisă să ajungă inclusiv în tribunalele internaţionale.

Avocaţii din Cluj susţin că sentinţa Judecătoriei Cluj-Napoca prin care fetiţa i-a fost încredinţată mamei este valabilă şi nicio autoritate tutelară nu poate să treacă peste o sentinţă emisă de o putere judecătorească din România.

Poliţia şi Autoritatea Tutelară din Lugano nu au putut fi contactaţi.