Documentarul „Rețeaua” sau cum poate un jurnalist să schimbe lumea

Povestea documentarului pornește de la o anchetă jurnalistică a lui Vlad Mixich, un jurnalist care scoate la suprafață incapacitatea statului de a asigura citostatice bolnavilor de cancer. Faptul că statul reglementează prețul medicamentelor, a făcut ca farmaciile din țară să nu mai distribuie anumite antineoplazice, aceștia fiind puși în situația de a-și procura „la negru” pastilele de care avea unevoie.

„Vlad Mixich este cel care a stat la baza acestui documentar, de fapt articolul scris de el,  pe care l-am citit și în care am văzut un potențial”, a precizat regizorul filmului, Claudiu Mitcu.

Nevoia de tratament împotriva cancerului a generat crearea unei rețele prin care se realize importul și distribuția acestora la nivel național. E de menționat faptul că acest „serviciu” a fost făcut voluntar de membrii rețelei, iar unicul motor care-i angrena era dorința de a ajuta oamenii bolnavi. Ei erau cei care cumpărau medicamentele din farmaciile din vestul Europei și le aduceau în România pacienților care aveau nevoie de ele.

„Ne-a fost foarte frică să facem publică această poveste. Căratul medicamentelor a început din 2008, iar articolul a apărut la sfârșitul anului 2012. A fost un balans între a încerca să ajutăm oamenii, trimițând medicamentele, și a face povestea publică”, a punctat Vlad Voiculescu, principalul personaj care se ocupa de cumpărarea citostaticelor. 

„Am încercat să iau legătura cu companii de distribuire a medicamentelor și nu au vrut să vorbească cu mine. Acest lucru nu a apărut în film pentru că, în primul rând, UNIFARM-ul trebuie să se ocupe de asta, iar asta am pus în film, companiile aduc doar ce le este profitabil. Statul român care și-a asumat că asigură gratuit acest tratament, trebuia să-l pună la dispoziție. Farmacia statului este UNIFARM-ul. Orice societate privată alege să-și desfășoare activitatea cum vrea”, a mai spus regizorul.  

Din sală au pornit o serie de întrebări atât pentru regizor, cât și pentru echipa de producție a filmului, prezentă la proiecția documentarului din cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania. Unul dintre spectatori a întrebat dacă s-a sesizat cineva cu privire la inexistența pe piață a chimioterapicelor, iar Vlad Voiculescu a explicat că „prețul medicamentelor este reglementat de stat. Dacă marja este extrem de mică, […] nu mai e rentabil pentru companie. Cine să vorbească despre această problemă a lipsei medicamentelor? Medicii prin Colegiul Medicilor sau prin cei care au o voce? […] Nu i-am auzit vorbind vreodată despre asta. Direcțiunea spitalelor? Ei sunt numiți politic, de ce ar vorbi…Pacienții? Ce pacient ar putea face scandal în spitalul în care este tratat? Asociațiile de pacienți? Două dintre ele, care au apărut la știri, au primit amenințări din partea conducerii spitalelor. Companiile farmaceutice? De ce ar vrea să vorbească despre asta? Sunt medicamente care nu le aduce nimic. Politicienii? Dă foarte prost să rezolvi o problemă ca asta, mai întâi, dacă problema nu există, nu mai ai ce să rezolvi și problema nu a existat până când un jurnalist a scris o poveste frumoasă”.

După ce a avut loc acest scandal, dupăce a ajuns în presă, a căpătat o oarecare urgență, s-a alocat un buget către UNIFARM, iar în prezent situația e semnificativ mai bună.  „Din 25 de medicamente care lipseau, acum lipsesc, unul-două, din când în când”, a completat Vlad Voiculescu. Toată rețeaua implicată în aprovizionarea cu medicamente a bolnavilor, împreună cu mass-media, experții și publicul care a citit și răspândit vestea, au reușit să rezolve această criză a medicamentelor din țara noastră, ajutându-I pe cei care depindeau de acest tratament. Claudiu Mitcu este realizatorul documentarelor „Nisipuri" (2007), „Australia" (2009), „Ciupelnița", „Circulvesel" (2010) și „Noi doi” (2011). În 2010, regizorul a primit din partea Ambasadei Franței în România „Premiul Drepturilor Omului" pentru abordarea deschisă a diversității din filmele sale documentare. „Rețeaua” este o producție Parada Film și We Are Basca, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și cu participarea HBO România.

Articol scris de Ioana Gale, student la Master la Departamentul de Jurnalis, FSPAC-UBB, anul I