monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Juriul TIFF: „Valul de film românesc, un adevărat tsunami”

Juriul TIFF din acest an spune că nu a mai văzut la nici un alt festival un asemenea interes din partea publicului.

Juriul Festivalui Internaţional de Film Transilvania este format anul acesta din Laurence Herszberg, director general Forum des Images, producătorul Cedomir Kolar, producătorul Uberto Pasolini, regizorul Radu Muntean şi Vesela Kazakova, actriţă şi producătoare.

 

Ei au susţinut ieri o conferinţă de presă în care au discutat despre cum se simt la Cluj, despre festival, dar şi despre noul val al filmului românesc.

Cedomir Kolar a spus că se află pentru a două oara la Cluj, prima dată fiind aici tot în cadrul festivalului, în 2003. „Sunt foarte fericit să mă aflu aici. Eu provin din Iugoslavia şi sunt foarte încântat să văd cât de mult a progresat această ţară şi acest festival”, a spus Cedomir Kolar.

Membrii juriului au fost cu toţii de acord că selecţia filmelor din acest an din competiţia TIFF este una eclectică şi extrem de interesantă.

„Eu am mai fost în 2007 la festival deoarece sunt interesată de filmele româneşti. Sunt onorată să fiu în juriu, iar faptul că filmele din competiţie nu sunt titluri cunoscute şi nu ai ocazia să le vezi şi la alte festivaluri e un lucru foarte bun şi incitant, atât pentru juriu, cât şi pentru public”, a spus la rândul său Laurence Herszberg.

 

„Publicul TIFF este senzaţional”

 

Regizorul Radu Munteanu a mărturisit că este prieten cu TIFF-ul de opt ani, dar că este prima dată când se află în juriu. „N-am citit nimic despre filmele din competiţie, dar sunt foarte curios să le văd şi am încredere în selecţia făcută de Mihai Chirilov”, a spus regizorul român.

„Mă aflu pentru prima dată în Transilvania şi în România şi trebuie să mărturisesc că prima mea impresie este una foarte bună, nu m-am aşteptat la asemenea locuri frumoase şi atât de multe cinematografe. La noi, în Sofia, aveam un singur palat de cultură şi cinematografe doar în mall-uri”, a mărturisit actriţa Vesela Kazakova.

Uberto Pasolini şi-a mărturisit şi el admiraţia faţă de festival şi de atmosfera de aici. „Acum doi ani am ajuns la 45 de festivaluri de film din lumea întreagă, dar acest festival a fost de departe festivalul meu preferat din Europa. Publicul de film este unul senzaţional”, a spus şi regizorul Uberto Pasolini.

 

Filmul românesc, pe făgaşul cel bun

 

Juriul a fost provocat apoi la o discuţie despre noul val de film românesc. „În ultimii 7-8 ani au apărut noi regizori români care s-au alăturat marilor nume din cinematografia românească. Nu cred că ar trebui să vă fie frică că acest val s-ar putea încheia în curând. Aveţi un brand deja cunoscut, nu e ceva trecător şi cred că putem vorbi de un adevărat tsunami al filmului românesc care nu poate fi oprit de conjucturi. În cadrul Festivalului de la Sarajevo, din al cărui juriu am făcut parte, întotdeauna cele mai bune scenarii proveneau din România. De-abia aştept să văd ce proiecte o să primim în acest an”, a spus Cedomir Kolar.

„Cred că filmul românesc va rezista în contiunare pentru că  România e o sursă foarte importantă de filme, iar Franţa, de exemplu, e foarte intersată de aceste filme”, a spus şi Laurence Herszberg.

 

Publicul, mai important decât premiile

 

Radu Munteanu a fost de părere că nu premiile pe care le ia un film sunt cele mai importate, ci faptul că filmele româneşti sunt vândute peste hotare. „Nu premiile sunt importante, deoarece ele ţin de judecata subiectivă a 4-5 oameni. Mai important e ca publicul să primească bine filmele”, a spus Radu Munteanu.

„Nu aveţi de ce să vă temeţi de un recul al cinematografiei româneşti pentru că aveţi nişte regizori foarte buni care vor continua să producă filme foarte bune în fiecare an. În ultimii ani fenomenul filmului românesc a ajuns să fie un exemplu pentru cei din Bulgaria”, a spus şi actriţa şi producătoarea Vesela Kazakova.

Uberto Pasolini a fost de părere că cel mai important lucru pentru ca valul filmului românesc să continue este relaţia cu propriul public. „Filmul trebuie să spună ceva publicului din ţara în care a fost produs pentru că dacă nu se întâmplă acest lucru există mare pericol. De exemplu, în Anglia, publicul de cinema a pierdut contactul cu filmul britanic, care a ajuns să fie văzut de un public foarte restrâns, cineaştii fiind nevoiţi să se reorienteze către alte genuri”, a spus producătorul.