„UCIGAȘUL” s-a întors la locul faptei. Fără niciun fel de remușcări

Conf. univ. dr. Marian Petcu, cel care în lucrarea “Istoria jurnalismului din România în date” a “omorât”  Monitorul de Cluj, se află acum la Cluj la un simpozion internațional despre industria media și învățământul jurnalistic. La evenimentul aflat la a XIII-a ediție, organizatorii – catedra de Jurnalism a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din Universitatea Babeş-Bolyai – a invitat doar pseudo-jurnaliști, realizatori de emisiuni la televiziuni demult dispărute și la radiouri pe care nu le ascultă nimeni, reprezentanți ai unei asociații sindicale care reprezintă o infimă parte a jurnaliștilor clujeni și cadre didactice a căror experiență în media se rezumă la citit ziare interbelice în biblioteci.

Culmea tupeului, Marian Petcu și-a anunțat prezența la simpozion cu lucrarea cu titlul: „Învățământul jurnalistic din România – o cronologie.”

Va reamintim că, fără o minimă documentare, Marian Petcu a notat în lucrarea sa că Monitorul de Cluj apare exclusiv on-line din 2009. Astfel de informații sunt predate studenților la Jurnalism, cartea lui Marian Petcu fiind considerată una de referință pentru învățământul jurnalistic.

De atunci, nu am primit niciun rând de scuze din partea sa pentru oribila crimă comisă împotriva celor peste 20 de jurnaliști și personal administrativ care - de 17 ani neîntrerupt - editează, tipăresc și distribuie la Cluj cotidianul Monitorul de Cluj, nedreptate care se răsfrânge și asupra cititorilor, nu puțini, oricum de o calitate morală mai bună decât autorul nedreptei afirmații despre dispariția noastră de pe piață.

Pentru că „ucigașul” se află în aceste zile la Cluj și nu are niciun fel de remușcări pentru îngrozitoarea crimă comisă, reluăm articolul despre „Cum ne-a «omorât» cercetătorul Marian Petcu acum 5 ani!”. Poate învață ce înseamnă o documentare corectă – așa cum le pretinde el „tăntălăilor” ce îi sunt studenți (vezi postarea de pe Facebook) – și cum să corecteze o nedreptate strigătoare la cer. Presupunând că în turnul lui de fildeș se citesc ziarele care apar pe tarabe (și au și ediții actualizate pe internet), nu doar cele îngălbenite de la biblioteci. Sau măcar învață să roșească de rușine!

Cum „ne-a omorât“ cercetătorul Marian Petcu, în urmă cu 5 ani

Într-o lucrare considerată de referință, cercetătorul Marian Petcu arătă că Monitorul de Cluj „din 2009 apare exclusiv online”. „Îi mulțumim, totuși, dl. conf. univ. dr. Marian Petcu pentru efortul de a ne demonstra cât de importantă este o documentare corectă în jurnalism. Din păcate, metoda per a contrario folosită de domnia sa nu îi face deloc cinste!”, spune Paul Niculescu, director editorial al cotidianului Monitorul de Cluj, care este tipărit neîntrerupt din 26 iunie 1998. Spre disperarea multora care și-ar fi dorit contrariul.

O lucrare aşa zis „de referinţă” în lumea studenţilor şi cercetătorilor domeniului mass-media, apărută în 2012 sub coordonarea universitarului bucureştean Marian Petcu, consemnează eronat că Monitorul de Cluj „din 2009 apare exclusiv online”.

„Istoria jurnalismului din România în date”, volumul semnat de conferenţiarul universitar dr. Marian Petcu, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea Bucureşti, are peste 1.400 de pagini şi reprezintă munca a peste 120 de oameni, vreme de patru ani, sub coordonarea „prestigiosului” „cercetător”, „specialist”, ”mare profesor” şi „îndrumător” a mii de studenţi.

Surprinzător, nici marele „coordonator”, nici unul dintre cei 120 de oameni care au lucrat la „monumentala” lucrare „de referinţă”, nu a considerat necesar să ia legătura cu cineva din redacţia cotidianului Monitorul de Cluj în perioada de documentare. A apărut astfel – într-un tiraj de masă – o informaţie eronată.

„La noi, istoricii de profesie nu au găsit presa vrednică de a deveni obiect al cercetării. Li s-a părut un domeniu lipsit de importanţă, au continuat să sacralizeze arhivele. Mi se pare o eroare greu scuzabilă – ziarele, revistele sunt documente sociale, sunt urme ale unei etape din evoluţia ţării. Pe de alta parte, deseori arhivele nu acoperă cu documente tezaurizate anumite momente, episoade din istorie. Sau chiar mint uneori – propaganda şi sora sa cenzura au afectat ani mulţi evoluţia noastră”, declara Marian Petcu într-un interviu acordat site-ului Active Watch, citat de Pagina de Media.

„O eroare greu scuzabilă este cea comisă de Marian Petcu. O astfel de greşeală de documentare într-o lucrare de licenţă ar atrage nepromovarea examenului. Din păcate, dl. Petcu are un doctorat. Despre ce scrie în lucrarea «Istoria jurnalismului din România în date», sunt convins că lucrurile puteau fi corect consemnate dacă stimabilul domn «mare specialist» ar fi făcut minimum de efort să se întâlnească cu cineva din redacţie, să răsfoiască un ziar cu ocazia deselor vizite la Cluj (unde a fost întotdeauna bine primit la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării) sau să ceară Centrului Naţional ISSN al Bibliotecii Naţionale o listă a publicaţiilor care apar la Cluj. Domnia sa s-a mulţumit să semneze munca altor persoane fără o minimă verificare şi, în calitate de coordonator, a publicat sub girul editorii Polirom o greşeală care ar face de ruşine chiar şi pe un candidat la admitere la Facultatea de Jurnalism. Îi mulţumim, totuşi, dl. conf. univ. dr. Marian Petcu pentru efortul de a ne demonstra cât de importantă este o documentare corectă în jurnalism. Din păcate, metoda per a contrario folosită de domnia sa nu îi face deloc cinste!”, spune Paul Niculescu, director editorial al cotidianului Monitorul de Cluj, care este tipărit neîntrerupt din 26 iunie 1998. Spre disperarea multora care şi-ar fi dorit contrariul.

Editorul volumului, Marian Petcu, a considerat că „o astfel de lucrare trebuie realizată neapărat, indiferent de eforturi şi costuri”. Din păcate nu a considerat necesar să se şi documenteze aşa cum le recomandă – evident înarmat cu multă teorie şi zero practică – studenţilor. Ruşinos!

În locul lui, noi nu am mai pune piciorul pe la Cluj. Nu de alta, dar la aşa pregătire, s-ar putea să vină înarmat cu harta Craiovei.