Ordine şi disciplină pe patru picioare - FOTO și VIDEO

„Jandarmii patrupezi” sunt cei care intervin în cele mai dificile situaţii pe teren, iar prezenţa lor este suficientă pentru a-i intimida pe cei mai violenţi răufăcători. „Câinii de serviciu” ai Jandarmeriei se află în slujba legii pentru o perioadă de şapte-opt ani din viaţă.

Ciobăneştii germani, Ben, în vârstă de trei ani, şi Chan, în vârstă de 7 luni, sunt doi dintre cei şapte câini aflaţi în serviciul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Cluj. Ben a ajuns deja la maturitate, este sigur pe el, agil şi se înţelege din priviri cu stăpânul său. El este o piesă de bază în acţiunile jandarmilor clujeni. „Juniorul” Chan este neastâmpărat, foarte interesat de jucării, gălăgios şi aşteaptă mai degrabă să fie provocat la joacă decât la exerciţii serioase. Chan încă se află în faza de predresaj şi afişează imaginea copilului aspirant la o carieră în domeniu.

Titlul pe care cei doi l-au adoptat de când fac parte din angrenajul Jandarmeriei este cel de „câini de serviciu”. Ei obţin această titulatură din momentul în care sunt aduşi în instituţiile statului de la Centrul Chinologic „Dr. Aurel Greblea” din Sibiu, singura sursă de „câini de serviciu” din România. Din Sibiu provin toţi câinii care sunt folosiţi de Ministerul Afacerilor Interne în situaţiile cele mai grele pe teren, precum conflictele de stradă sau din timpul meciurilor, detectarea explozibilor sau pentru Salvamont. 

Ce ştiu să facă „jandarmii patrupezi”?

Toţi câinii precum Ben şi Chan încep „şcoala” de mici, de la vârsta de câteva luni. „Îi luăm de mici şi le începem predresajul, care durează cam opt luni de zile. În predresaj începem să-i învăţăm să asculte şi să muşte. Apoi mergem la Sibiu pentru patru luni de zile, la specializare”, spune plutonierul major Bogdan Oltean, jandarmul care se ocupă de „câinii de serviciu” de şapte ani şi îl are în subordine pe Chan. Despre colegul său patruped, Bogdan Oltean afirmă că acum învaţă să muşte corect. „Chan e pui. Momentan îl învăţ să muşte, să ştie că atunci când prinde ceva în gură, nu-i dă drumul şi menţine o forţă constantă, maximă”, adaugă jandarmul.

Plutonierul Marius Fodor care se ocupă de Ben enumeră cele patru specializări pe care patrupedele le pot urma la Sibiu. ”Fiecare câine e pregătit pentru o anumită misiune. Ben şi Chan sunt câini de patrulare şi intervenţie. Pe lângă această specializare, mai avem urmă şi prelucrare, detectare de materiale explozibile şi salvamont”, explică Marius Fodor.

Premieră pentru Chan: a arătat publicului ce ştie să facă

Micul Chan parcă abia aşteaptă să termine cu pregătirea şi să fie privit ca un membru al echipei. Pentru prima dată, juniorul Chan a arătat şi altora ce a învăţat să facă până acum.  În cursul unei scurte demonstraţii, în incinta Jandarmeriei Cluj, oferită de Ben împreună cu stăpânul său, pe de o parte şi Bogdan Oltean, care a jucat rolul negativ, al infractorului, de cealaltă parte, Chan s-a agitat ca un copil, dorindu-şi să ia parte la acţiune şi el. După ideea „motivare şi premiere”, Chan a primit ce şi-a dorit, lăsându-i pe cei doi jandarmi să schimbe rolurile. Aceasta a fost prima demonstraţie a mezinului în faţa unor persoane din exterior.

Dedicare totală fără contract de muncă

Ben şi Chan, la fel ca toţi ceilalţi colegi ai lor, se vor afla în slujba legii până în jurul vârstei de şapte-opt ani, dar mereu există şi excepţii. „Odată ce a terminat cursul de la Sibiu şi se întoarce cu diploma de «câine de serviciu», câinele petrece cel puţin şapte ani alături de noi. Sunt şi câini care ajung şi pe la opt sau nouă ani. Am avut unul care timp de doisprezece ani a făcut parte din grup”, spune Fodor.

Cei doi jandarmi clujeni subliniază că de puţin timp diploma de absolvire a cursului de la Sibiu este recunoscută de Forţele de Muncă. “Deci se poate spune că suntem colegi”, precizează stăpânul lui Ben.

Mai mulţi proprietari, dar un singur stăpân

Ben şi Chan sunt învăţaţi să asculte de o singură persoană, să urmărească o singură voce, iar din momentul în care unul dintre jandarmi îşi ia acest angajament, devine responsabil pentru educarea şi dezvoltarea patrupedului.  Potrivit lui Oltean, „câinele nu diferenţiază binele de rău şi nici nu stă să se gândească la urmări. El ştie doar că pentru asta se pregăteşte toată viaţa şi ajunge să se bucure în momentul în care se poate desfăşura. Îi aducem de la Sibiu încă de când sunt pui, începem predresajul cu ei, după care mergem împreună la Sibiu şi stăm acolo patru luni pentru specializare. Odată ce începem un drum împreună, suntem de nedespărţit”.

De voie, de nevoie…

Câinii nu iau parte la activităţile Jandarmeriei pentru că e nevoie, ci pentru cazul în care ar fi nevoie. „Îi luăm cu noi, la evenimente sportive, de exemplu, cu botniţa pusă şi îi ţinem aproape, în caz că e nevoie de ei. Dacă situaţia devine una pe cale să iasă de sub control, câinele vede imediat agitaţia din jurul lui şi se agită şi el, automat. Prezenţa lor ajunge însă pentru a intimida orice abatere de la reguli şi lege. Evident, au fost şi evenimente negative”, îşi aminteşte Fodor. Este vorba despre celebrul conflict dintre suporteri şi jandarmi înaintea unui meci din anul 2008. „În primăvara lui 2008, înainte de meciul U Cluj – CFR, când suporterii au devenit extrem de violenţi şi l-au lovit pe colegul nostru cu o cărămidă în cap, am fost nevoiţi să le dăm jos botniţele şi să ne pregătim pentru ce era mai rău. Câinii trebuie să fie agresivi, asta e prima condiţie care trebuie îndeplinită pentru a deveni un câine de serviciu. Şi îi antrenăm să fie aşa, prin motivare şi prin premiere”, declară jandarmul.

(Alex ZĂBLĂU, student Jurnalism, FSPAC – UBB, anul I)