Neglijenţă sau fraudă de 400.000 de euro? Un inginer clujean acuză conducerea SNR de fapte penale

Societatea Naţională de Radiocomunicaţii a încheiat în 2013 un contract cu o firmă din Italia pentru achiziţionarea unui număr de 12 emiţătoare şi şapte combinere (dispozitiv care permite sumarea mai multor emiţătoare dintr-un sistem radio). Mai mult, opt persoane s-au deplasat la sediul firmei RVR din Italia pentru training.

Valoarea totală a contractului a fost de aproape 2 milioane de euro pentru echipamente şi servicii conexe, din care la Direcţia de Radiocomunicaţii Cluj a ajuns un emiţător care a fost amplasat la Sighet. Potrivit specialiştilor, SNR avea nevoie de aceste emiţătoare pentru lărgirea ariei de acoperire, reţeaua fiind schimbată în 2004.

Petre Pruneanu precizează că acest contract încheiat de către SNR a fost supraevaluat cu cel puţin 400.000 de euro.

„S-au cumpărat nişte emiţătoare şi contractul mare a fost achiziţionarea a 12 emiţătoare plus patru de rezervă, nu pentru Cluj, ci pentru toată ţara. În cadrul acestui program mare de lărgire a difuzării programelor de FM, Clujului i-a revenit un singur emiţător, la Sighet. Au urmat testarea echipamentelor şi diverse traininguri. Într-o primă fază, am arătat directorilor că sumele care s-au plătit pentru testele din fabrică şi pentru testele în amplasament sunt enorme. Prima chestie care mi-a sărit în ochi, care a fost imediat în urma unei şedinţe pe care directorul a avut-o cu noi în care ne-a spus că trebuie să facem foarte mari economii, au fost sumele foarte mari pentru aceste teste şi traininguri, a declarat Pruneanu.

Preţuri supraevaluate pentru emiţătoare

Inginerul îi acuză pe semnatarii contractului că au fost „fie indiferenţi, fie incompetenţi, fie au acţionat cu rea credinţă”.

„Capitolul din ofertă care se referă la emiţătoare este umflat la preţuri. Am făcut o comparaţie de preţuri pentru emiţătorul de la Sighet. Diferenţa de preţ rezultată la echipamentul FM pentru Sighet, înmulţită cu 16 emiţătoare achiziţionate de către SNR conduce la o valoare de peste 150.000 de euro plătită în plus de către SNR. Emiţătorul de la Sighet a fost contractat cu suma de 20.000 de euro, eu l-am găsit la puţin peste 11.000 de euro, fără să pun la socoteală că s-au cumpărat 16 emiţătoare, nu doar unul, fără negociere. Şocant este la aparatele de măsură, unul dintre modele, din care s-au cumpărat cinci bucăţi pentru care s-a plătit pentru fiecare aparat 49.000 de euro, în catalog se găseşte cu 25.000 de euro”, mai spune acesta.

Training de 36.000 de euro pentru emiţătoare

Pruneanu a făcut un experiment unde a demonstrat că mii de euro au dispărut fără urmă.

„Testele din fabrică nu implică cheltuieli suplimentare pentru firma producătoare. Am primit mesaj pe toată căile să facem economii şi am demonstrat că nu s-au făcut. Conform contractului, s-au plătit peste 58.000 de euro pentru şcolarizarea unui număr de opt persoane pentru fiecare tip de echipament, timp de cinci zile, maximum 20 de ore, bani reprezentând cheltuieli de transport cu avionul, cazare la hotel, masă, diurnă, asigurare medicală şi transport local. Practic, s-a plătit 7285 de euro de persoană. Echipamentele acestea nu sunt o altă tehnică faţă de ceea ce cunoaştem noi, principiile de funcţionare ale emiţătoarelor RVR sunt aceleaşi cu principiile de funcţioanare ale emiţătoarelor pe care noi le avem în utilizare. Mii de euro ca să şcolarizăm ce? Plus că noi nu trimitem acolo nişte cofetari sau economişti, am trimis oameni electronişti, care ştiu ce e un emiţător. 1800 de euro pe oră chiar nu se justifică”, este de părere Pruneanu.

Măsurători de 13.000 de euro pentru combinere

Potrivit lui Pruneanu, au fost două acceptanţe în fabrică, unul pentru emiţătoare, şi o a doua acceptanţă în fabrică, pentru combinere. Pentru aceste combinere, trei persoane au fost trimise în Gemania, timp de cinci zile.

„Putem face exact aceleaşi socoteli ca la trainingul din Italia. Îmi rezultă o diferenţă de 13.400 de euro, care nu iese la socoteală. Noi nu aveam obligaţia să mergem. Producătorul are obligaţia legală să-l verifice. Faptul că mi s-a răspuns că sunt necesare şi alte utilităţi este o prostie, el are om care măsoară echipamentul, vine omul meu pe care îl trimit să verifice, îşi trage un scaun, nu face nimic, doar se uită. La combinere nici nu s-au făcut traininguri, acolo s-au făcut doar măsurători. Acolo, în niciun caz nu se justifică 13.000 de euro”, mai spune clujeanul.

La Cluj nu sunt bani pentru intervenţii

Direcţia de Radiocomunicaţii Cluj are în prezent în jur de 100 de angajaţi care se plâng de faptul că nu sunt bani pentru deplasări, pentru intervenţii sau pentru piese de schimb. „Trebuie neapărat un control intern a ceea ce se întâmplă, nu sunt singurii bani scăpaţi de sub control”, a conchis Pruneanu.

Directorul executiv tehnic al SNR, Eugen Brad, neagă aceste acuzaţii şi spune că la nivelul conducerii SNR se depun toate eforturile pentru gestionarea cât mai eficientă a resurselor.

„S-a decis realizarea investiţiei prin credit furnizor având în vedere lipsa disponibilităţilor financiare. În toate proiectele SNR a solicitat furnizorilor teste de acceptanţă în fabrică, training şi teste de acceptanţă în site după livrarea şi instalarea echipamentelor. Specialiştii fabricanţilor care pleacă în deplasări pot primi sume de câteva sute de euro pe zi în funcţie de relaţiile contractuale convenite”, a precizat Brad.

SNR este o companie de stat care asigură transmisiile TV şi radio pentru Societatea Română de Televiziune (SRTv) şi Societatea Română de Radiodifuziune (SRR). Portofoliul SNR include, în prezent, aproape toţi operatorii de telecomunicaţii din România, dar si utilizatorii finali de servicii de comunicaţii din domenii importante bănci, instituţii financiare, companii multinaţionale.