Arta ceasornicăriei, la 21 de ani

Totul a început într-o vacanță de vară în satul său natal, Cristolțel, unde, în timp ce prietenii săi colindau ulițele, el meșterea de zor ceasurile defecte care-i cădeau la mână. Pentru că Paul prefera să-și petreacă timpul explorând noua pasiune, în detrimentul timpului petrecut cu prietenii săi, de cele mai multe ori era luat în derâdere de aceștia, care îi spuneau: „Hai Paule, lasă ceasurile, ce tot faci?”.

Nici familia băiatului nu a crezut prea mult în noua pasiune a fiului lor, de multe ori fiind nevoit să se ascundă de aceștia pentru a drege în tihnă ceasurile.

„Am făcut totul de unul singur!”

Totuşi aceste descurajări nu au avut nici o influență asupra tânărului învățăcel, ba din contra l-au determinat  să-și dorească să cunoască mai mult. La început i-a fost destul de greu pentru că în țară nu mai există școli pentru ceasornicari și nici materiale pentru documentare nu prea erau de găsit, așa că repararea ceasurilor colegilor de școală a rămas singura opțiune de a învăța lucruri noi.

Timpul, însă, a trecut în favoarea sa, iar o plimbare prin Cluj, la începutul facultății, i-a adus șansa de a lucra într-o ceasornicărie. Cu toate acestea, Paul își dorea mai mult decât atât, prin urmare a hotărât să-și deschidă propria ceasornicărie în Piața Gării din Cluj-Napoca. Bineînțeles că la început a fost destul de dificil să obțină finanțarea necesară pentru o astfel de afacere. „Trebuia să fac tot de unul singur, nu aveam un leu, am început cu bani împrumutați...”, dar acest lucru nu l-a împiedicat să mai deschidă încă alte două ceasornicării, una în județul Sălaj și o a doua în Cluj.

Mai mult decât atât, datorită perseverenței de care a dat dovadă, tânărul ceasornicar a reușit să obțină locul al doilea în cadrul unui concurs de reparații de ceasuri organizat în România de firma elevețiană Omega.

Model de student-businessman?

Chiar dacă este invidiat de mulți tineri de vârsta sa, Paul recunoaște că îi este destul de greu să urmeze o facultate și, în același timp, să coordoneze o afacere, fiind o situație care îl dezavantajează uneori, tocmai pentru că există riscul pierderii unor clienți. Atunci când vine vorba de clienți, el le acordă o atenție deosebită, spunând că îi face plăcere atunci când este căutat. „Poate să mă sune oricine, la orice oră, cu asta mă ocup, îmi place...”. Și de fiecare dată când vorbește despre munca sa o face cu pasiune și cu un zâmbet ștreangăresc, spunând că îi place să lucreze încet, îi place să ştie că este o muncă bine facută, dar mai ales o muncă în urma căreia să nu aibă ce să-și reproșeze lui însuși.

În materie de ceasuri, preferatele lui sunt cele mecanice, care îi sunt mai dragi decât cele electronice, deși prin mâinile sale s-au perindat, așa cum spune el, de la ceasuri în valoare de zeci de lei până la unele de mii de euro.

Scurtă lecţie despre pasiune

Paul vrea să urmeze pe viitor o carieră în teologie, însă nu are de gând să renunțe la pasiunea care îi oferă o viziune diferită asupra vieții, față de restul tinerilor de vârsta sa.

Așadar, chiar el conchide că ceea ce alegi să faci trebuie să faci cu pasiune, trebuie să-ți placă „să te pui cu drag la masă și să te apuci de lucru”, iar dacă nu-ți place nu o sa reușești niciodată să faci ceva și „ să faci bine”.

Articol scris de Maria COSMA.