Actualitate
Financial Times: "Poziția copilului", un film reprezentativ pentru cinematograful românesc de bună calitate
O cronică apărută în codidianul britanic Financial Time prezintă filmul "Poziția copilului" regizat de Călin Peter Netzer ca fiind cel mai potrivit pentru a definii reprezentativ pentru cinematograful românesc de bună calitate.
La întrebarea “Care este definiția cinematografului românesc de bună calitate?” răspunsul redactorului Nigel Andrew de la Financial Time a fost pelicula "Poziția copilului" de Călin Peter Netzer pentru disecarea oamenilor, societății și relațiilor, drama ca docu-patologie, scrie Agerpres.
Luminița Gheorghiu joacă rolul Corneliei, o mamă în jur de 60 de ani, din clasa de mijloc bogată, carte se agață încă de o frumusețe patriciană, cu ochii sclipind trist, asemenea unor diamante neobosite, care își adoră fiul, pe Barbu (Bogdan Dumitrache), un bărbat matur, fugit din "cuibul" matern. Atunci când Barbu ucide un copil într-un accident de mașină, este din nou timpul ca puternicul instinct de mamă al Corneliei să intre în scenă. Ea va interveni pentru a-l salva pe Barbu și va fi de neoprit. Va ajuta cu bani, cu sfaturi, prin intervenții insistente.
Mamele și-au iubit copiii până la distrugere de la Oedip și Jocasta. Netzer dă însă poveștii sale un pozitivism ironic: în filmul său, Cornelia face toate mișcările corecte. Ea vorbește cu șoferul mașinii cu care fiul său a intrat în coliziune (un alt moment de neuitat oferit de Vlad Ivanov, personajul terifiant, cu sânge rece care efectuează avortul în "4 luni..."), oferă bani pentru a cumpăra tăcerea, angajează avocați și-l împinge pe Barbu spre familia îndoliată pentru a-i îmbuna cu scuzele sale umile.
Barbu nu detestă acțiunile mamei sale, ci scopurile ei ascunse. Mama sa atotputernică se aruncă încă o dată asupra lui asemenea unui monstru. Minunat jucat și filmat ca un coșmar în timpul zilei (de cameramanul din "Moartea Domnului Lăzărescu", Andrei Butică), filmul se îndreaptă spre un punct culminant puternic. O casă în doliu. Două vizitatoare, la rândul lor sfâșiate de suferință, încercând să ajungă la durerea celorlalți. Faptul că filmul a câștigat anul acesta Ursul de Aur la Berlin nu a surprins pe nimeni, cu excepția celor care au crezut că ar fi trebuit să împartă premiul cu "Gloria".