O nouă acţiune de deshumare a foştilor deţinuţi politici

Acţiunea urmăreşte căutarea, identificarea şi deshumarea pe cale arheologică a osemintelor foştilor deţinuţi politici, care au decedat în Penitenciarul-Spital de la Târgu Ocna. Conform surselor documentare existente, în penitenciarul-spital de la Târgu Ocna au murit, numai în perioada dintre anii 1950 şi 1954, un număr de 54 de persoane condamnate pentru delicte politice, însă până în anul 1964 numărul deţinuţilor politici decedaţi a fost mult mai mare.

După deces, cadavrele defuncţilor au fost înhumate fără sicriu, iar mormintele nu au fost marcate cu cruce. În privinţa localizării acestora, nu există niciun plan sau vreo evidenţă care să privească eventuala dispunere în teren a acestor înhumări. Se cunoaşte doar că gropile au fost săpate în incinta cimitirului, pe terenul neocupat atunci de morminte mai vechi. Între anii 1977 şi 1997, timp în care imobilul penitenciarului a adăpostit un Sanatoriu pentru bolnavi psihici, pacienţii decedaţi aici, care nu au fost puţini, au fost îngropaţi tot în spaţiul acestui cimitir. De asemenea, spaţiul din cimitir a fost parcelat şi împărţit. Astfel, în prezent, terenul cimitirului este aproape în întregime ocupat de morminte. În multe cazuri, gropile mormintelor contemporane au afectat, parţial sau integral, şi mormintele foştilor deţinuţi politici care au fost îngropaţi în acel loc. Spaţiul din cimitir rămas liber mai cuprinde astăzi doar o suprafaţă restrânsă de teren. Având în vedere această stare de lucruri, o intervenţie arheologică mai poate fi doar acum de actualitate, aceasta fiind limitată doar la o mică suprafaţă din cadrul cimitirului care încă nu este ocupată de morminte. Intervenţia arheologică de la Târgu Ocna este autorizată de Ministerul Culturii şi se desfăşoară cu acceptul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Cercetările arheologice vor fi realizate de o echipă specializată în astfel de acţiuni, coordonată de Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj şi IICCMER, alături de care se vor afla arheologii Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza. La lucrări va participa şi istoricul Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigaţii Speciale din cadrul IICCMER.

În perioada comunistă, penitenciarul de la Târgu Ocna a servit pentru detenţia persoanelor bolnave de TBC, fiind caracterizat în literatura de specialitate drept o adevărată Bastilie sanitară a României comuniste.

Condiţiile climaterice deosebite ale zonei geografice au contribuit la înfiinţarea aici, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unei închisori. Iniţiativa i-a aparţinut domnitorului moldovean Grigore Ghica, care fusese impresionat de condiţiile grele în care lucrau deţinuţii de la salina din localitate, unde acesta avea în proprietate şi un conac. Lucrările la construcţia închisorii au fost începute în anul 1851 şi au fost finalizate în 1855, în tot acest interval de timp deţinuţii fiind cazaţi, din dispoziţia domnitorului, în clădirea conacului.

În perioada 1851-1930, la Târgu Ocna au fost încarceraţi deţinuţi de drept comun, criminali şi tâlhari, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă şi pe termen limitat. În timpul Primului Război Mondial, infracţiunile care predominau au fost dezertările de pe front sau refuzul de a satisface serviciul militar. După 1930 aici au fost aduşi şi deţinuţi comunişti. După 23 august 1944, comuniştii aflaţi în detenţie au fost eliberaţi, iar imobilul a servit temporar drept spital de campanie.

În perioada comunistă, penitenciarul-spital de la Târgu Ocna a găzduit deţinuţi cu grad sporit de periculozitate. Penitenciarul a funcţionat cu specificul de spital pentru bolnavi de TBC până în anul 1977, când penitenciarul a fost desfiinţat.