Asociaţia “Cluj-Napoca 2021 Capitală Culturală Europeană” vrea mai mulţi bani pentru cultură

 

“Este important de reţinut că susţinerea bugetară a culturii continuă să fie redusă în Cluj, deşi comparativ cu situaţia întâlnită în ediţiile precedente ale studiului oraşul ocupă acum locul 29. Ponderea scăzută a cheltuielilor bugetare rezervate culturii nu se relaţionează cu performanţele sectorului cultural din Cluj-Napoca care sunt ridicate”, se precizează în studiu. Potrivit aceluiaşi studiu, participarea organizaţiilor culturale clujene la competiţiile de proiecte este remacabilă, din cele 17,3 milioane lei alocate pentru proiecte culturale în 2012, nu mai puţin de 2,25 milioane au fost atrase la Cluj prin 55 de proiecte culturale. “Aceste cifre sunt relevante în special în contextul în care în 2012 suma alocată proiectelor culturale de către Primăria şi Consiliul Local Cluj-Napoca a fost de 2,31 milioane lei”, spune Florin Moroşanu, directorul executiv al Asociaţiei.

Evenimente culturale şi la periferia oraşului

În cadrul analizei au fost analizate 800 de evenimente culturale derulate la Cluj în 2012. Dintre acestea 31 % au loc exclusiv la nivel local, iar aproximativ 38% au un caracter naţional. Cele mai multe dintre acestea se derulează în relaţie cu actori culturali din Bucureşti şi Târgu Mureş.

“În jur de 45% dintre evenimente au şi o dimensiune internaţională, 294 de evenimente (37%) sunt evenimente derulate la Cluj, cu participanţi internaţionali, 5% reprezintă participări la evenimente din străinătate. De asemenea, participarea la reţele locale şi internaţionale este destul de limitată”, a mai precizat Moroşanu, care mai spune că majoritatea operatorilor culturali se concentrează pe un singur domeniu de activitate.

“O contribuţie majoră la creşterea prezenţei internaţionale în proiectele culturale din Cluj o au centrele culturale străine, în special Centrul Cultural German şi Institutul Francez. Ţările cu care Clujul are cele mai intense relaţii de colaborare sunt Germania, Franţa, Ungaria, Marea Britanie şi SUA, iar la nivel de oraşe se detaşează Budapesta, Berlinul şi Parisul”, se mai arată în studiu.

Numărul de evenimente culturale a crescut semnificativ în oraş, şi acest lucru este, de asemenea, un indicator al dezvoltării organice a scenei culturale locale, mai spun cei din Asociaţia Cluj-Napoca 2021. În 2012 au avut loc la Cluj circa 90 de festivaluri, de mai mică sau mai mare dimensiune.

“Putem vorbi despre o tendinţă de festivalizare a culturii şi o concentrare a evenimentelor şi investiţiilor în zona centrală. Aceste tendinţe trebuie evaluate din perspectivă strategică, date fiind discrepanţele pe care le creează: o distribuţie neechilibrată a resurselor între producţia culturală de tip festival în raport cu producătorii culturii constante/continue pe parcursul anului, o accentuare a experienţei culturale spectaculoase şi de scurtă durată, în defavoarea unei participări calitative pentru public, oferta culturală încă redusă în afara centrului oraşului şi o polarizare puternică centru-periferie”, a mai declarat Moroşanu.

Plusuri şi minusuri

Din perspectivă culturală, Clujul are în prezent câteva atuu-uri faţă de alte oraşe, dintre care amintim: oraşul cu cea mai mare vitalitate culturală din ţară (în afara capitalei), a câştigat titlul de Capitală Europeană a Tineretului pentru 2015, diversitate culturală şi lingvistică, cea mai dezvoltată economie creativă, două teatre naţionale, două opere naţionale, TIFF cel mai important festival internaţional de film din România, Fabrica de Pensule – spaţiu colectiv şi independent de artă contemporană, primul şi cel mai mare spaţiu de acest fel din România.

“Există însă şi o serie de aspecte care reprezintă provocări: ponderea scăzută a cheltuielilor bugetare rezervate culturii, limitările bugetare ale operatorilor culturali – scăderi sau creşteri foarte mici de bugete – în contextul creşterii notabile a publicului şi a numărului de activităţi, presiunea publică pentru evenimente vizibile generează o discrepanţă între festivaluri şi activităţile culturale care se derulează continuu de-a lungul anului mai puţin susţinute, deschiderea limitată a autorităţilor faţă de procesele sociale codate cultural, colaborarea redusă – parteneriate, finanţări – dintre mediul de afaceri şi operatorii culturali”, este de părere Moroşanu.