România, codaşa Europei la compensarea medicamentelor de către stat

Românii sunt nevoiţi să acopere 40% din costul acestora. Conform OECD Health Data 2010, în Olanda pacienţii plătesc doar 0,7% din valoarea medicamentelor, francezii 1,2%, iar nemţii 5,4%. Potrivit unui comunicat al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM), România se află într-o situaţie mai bună decât Bulgaria, unde pacienţii sunt nevoiţi să plăteasca mai bine de 70% din costul medicamentelor, dar mult mai rea decât media europeană de 20%, procent plătit de pacienţi din preţul medicamentelor. „În ţara noastră compensarea medicamentelor este făcută de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) doar la nivelul celui mai ieftin medicament generic. Medicamentele originale care nu au generice sunt compensate în cuantum de 2%-50% pentru listele A şi B - unde sunt incluse cele mai multe boli, şi 100% pentru listele C - unde sunt incluse şi tratamentele pentru cele mai grave boli (bolile cronice, programele naţionale)”, a declarat Cristian Luţan, director executiv adjunct al ARPIM. Pacientul ajunge pe liste de aşteptare

Potrivit conducerii ARPIM, majoritatea tratamentelor de pe lista C trebuie însă aprobate de către casele judeţene de asigurări sau CNAS pentru fiecare pacient în parte. Judeţele au dificultăţi  în ceea ce priveşte alocarea la timp a bugetelor necesare, iar în final, pacientul rămâne pe lista de aşteptare o perioadă mult prea mare, fapt care îi poate pune în pericol sănătatea şi chiar viaţa.Ultimii şi la procentul din PIB alocat sănătăţii

România este printre ultimele locuri şi la procentul alocat din PIB sănătăţii – 3.84%, procent care este cu mult sub media europeana de 9%. „România este printre ţările cu cea mai mică alocare procentuală din PIB din Europa. Sistemul de sănătate are nevoie la acest moment atât de finanţare, cât şi de un control eficient al cheltuielilor. Din păcate, sănătatea este privită ca o cheltuială de către autorităţile române şi nu ca o investiţie, iar eficientizarea este înţeleasă ca o reducere de cheltuieli, fără a se lua în calcul faptul că o populatţe bolnavă şi în continuă îmbătrânire afectează şansele ţării de a ieşi din criza economică”, conchide Cristian Luţan.