INTERVIU: “Miticul Walter” despre cei trei ani la Cluj

“U, ca şi societate şi club de fotbal, îl duc mai departe, voi mai investi, dar la alt nivel”

Reporter: Părăsiţi Universitatea Cluj, cum se vehiculează în ultima perioadă?

Florian Walter: Nu. Universitatea Cluj este o Societate Comercială, nu e o afacere pe care o vinzi unui arab sau primului venit. U, ca şi societate şi club de fotbal, îl duc mai departe, voi mai investi, dar la alt nivel. Dacă se va găsi un om bun să cumpere, m-aş bucura, mai ales pentru fanii echipei, pentru că am primit în aceşti trei ani telefoane din toată ţara, de la Bucureşti şi până la Botoşani sau Oradea, de la oameni care iubesc U. Mi-aş dori să se întâmple asta, dar nu pot stabili o valoare în bani a clubului, pentru că are valoare sentimentală. Nu mă interesează decât să-l ducă mai departe, nu banii, pentru că eu, ce am zis şi am promis acum trei ani, m-am ţinut de cuvânt. În procent de 10-20 la sută nu am reuşit, mă refer aici la calificarea în Europa League, dar nici băieţii nu au mai tras cum trebuia în retur. Au aflat prin februarie-martie că voi pleca şi nu a mai fost la fel. Nucleul acestei echipe şi forţa ei de grup puteau face diferenţa. Am pierdut puncte foarte uşor, dar la valoarea lotului, puteam fi în locul Stelei acum. În iarnă a fost un declic, am depins şi de mulţi alţi factori, la o societate nu e vorba doar de ce bani pui şi principii sau strategie. Plus distanţa, care m-a dezavantajat teribil, n-aş fi crezut niciodată asta.

Rep.: Care va fi rolul dvs. la Petrolul Ploieşti, dacă veţi susţine şi U în continuare?

F.W.: În niciun caz nu voi fi acţionar, până nu voi închide situaţia la Cluj. Am acolo un prieten de 17 ani, care m-a întrebat dacă îl ajut. I-am răspuns da, la aceeaşi întrebare de acum 4 ani, înainte de a veni la Cluj, când am refuzat. Acolo avem rădăcini cu familia, aici la Cluj, pe nimeni. Nicio rudă, prieten etc, decât pe suporteri. De la U vor pleca aproximativ 15-20 de jucători, încă nu e stabilită lista, pentru că la Ploieşti nu este încă antrenor şi trebuie să decidem împreună. Vor fi şi tineri care vor pleca de la U, pentru că am investit mult în ei. Dar, la Cluj, chiar dacă îl voi sprijini în continuare pe Claudiu Niculescu să aibă o echipă tânără şi să nu retrogradeze, eu nu mai calc în viaţa mea. E o decizie perfectă a lui Claudiu de a rămâne la Cluj, e cu sufletul acolo şi nu poate uita că fanii îl iubesc. Vor fi jucători de 17-18 ani, va fi ca Ajax pe vremuri. Dar, repet, nu mai calc la Cluj.

Rep.: De ce? Ce s-a întâmplat la Cluj?

F. W.: Nu e vorba de bani, deşi în aceşti trei ani am investit 17 milioane de euro. E vorba de omenie, de sprijin, de ajutor. În 3 ani de când am venit la Cluj, nu m-a invitat nimeni la un gulaş, la o ciorbă de fasole, ceapă şi o pălincă. Să stăm la o masă şi să vorbim. Nu m-a felicitat nimeni de ziua mea de naştere, de Crăciun, de Florii, de orice ar fi vrut. E clar că nu eşti dorit. Munca depusă acolo mi-a făcut plăcere, iar banii daţi s-au dus pe Someş. Clujul nu-şi poate permite două echipe şi aici mă refer şi la autorităţile locale, dar şi la sponsori. În Cluj nu este iubit sportul şi nu mă refer doar la U, ci şi la CFR. Nu ştiu cât de mult este iubită cultura în Cluj din acest punct de vedere, că nu am studiat. Am fost tot timpul considerat şi tratat ca un mitic, iar miticul nu are voie să crească în Transilvania, nu-i aşa? Cred că se bucură toţi acum că pleacă un mitic ca mine. Am pus suflet, am încercat totul şi nu am cerut pentru mine nimic, decât pentru echipă. Au fost nişte promisiuni pentru echipă din partea lui Sorin Apostu, dar el este după gratii acum, ce să mai vorbim? De ce să mai stau eu într-un oraş ca ăsta? Cu oameni care se bucură doar la gândul că au conturi pe nu ştiu unde, dar nu ajută cu nimic? Oamenii dăruiesc, nu trebuie să fie aşa. O apă plată n-am primit pentru echipă sau nu mai zic la acţiunile organizate pentru copii sau bătrâni. Să vină să spună, uite, o apă sau o ciocolată din partea noastră. Nimeni, nimic, niciodată! Toate le aduceam de la Bucureşti, pentru copiii şi bătrânii din Cluj. Eu nu plec pentru că sunt un bărbat slab, în 3 ani am arătat că m-am ţinut de cuvânt, ci plec pentru lipsa de omenie şi ajutor. Să vină un alt bărbat şi să vedem ce va reuşi. Să facă măcar cât am făcut eu.

“Cred că doar Emil Boc ar putea salva Universitatea în viitor”

Rep.: Ce va urma la Universitatea Cluj, mai ales că se vehiculează că alegerile locale din 10 iunie v-ar putea întoarce din drum?

F. W.: Eu nu sunt cu politica şi mă pronunţ înainte de alegeri, ca să nu fie discuţii. Nu am nicio afacere în Cluj, nici măcar o tonetă sau vreun chioşc. Aşa că, nu sunt dator nimănui şi n-am de ce să mă întorc din drum. Am venit acum 3 ani, am plătit datoriile, doar la început au fost vreo 2 milioane de euro. Am preluat o echipă, care nu avea un teren în oraş, am investit în noul sediu, vreo 600.000 de euro pe an şi multe altele. Acum, sediul se va muta, e deja stabilit totul. Vom pierde totul în rest. Sincer, deşi nu am treabă cu politica, cred că doar Emil Boc ar putea salva Universitatea în viitor. A ajutat şi înainte să vin eu la Cluj, a făcut multe pentru oraş, dar din partea mea să fie sănătos, nu mă mai interesează. Pot să-l felicit că a făcut centură ocolitoare a Clujului, ca să nu mai fiu nevoit vreodată să intru în oraş. Nici dacă mi s-ar da cineva toată investiţia sau chiar dublu, nu aş mai face asta. Şi a mai fost un motiv, cel mai dureros.

Rep.: La ce vă referiţi?

F.W.: La faptul că am fost făcut trădător. Am primit sms-uri de la fani, după meciul cu CFR, că am vândut meciul. Ar trebui să meargă la biserică, să facă acatiste, că s-ar întoarce împotriva lor. Asta a fost cel mai dureros, asta mi-a pus capac. N-aş putea să mă vând niciodată. Dacă aş fi fost omul blaturilor, aveam destul timp până acum, le-aş fi făcut cu Dinamo, nu cu CFR. Nu vii şi mă acuzi pe mine de blaturi după 3 ani, în care am fost tot pe drumuri, departe de familie, nedormit, cu banii daţi la echipă şi niciun ajutor. Şi, mai ales cu CFR. Cu care dacă m-aş întâlni pe stradă i-aş saluta, că aşa e frumos, dar într-un ring de box..... i-aş mânca pe Paszkany şi Mureşan. N-am crezut niciodată că e atât de dureros ce e între U şi CFR. Ce legături au în oraş.... A ajuns Bornescu la Procuratură şi altul de la CFR, care trăgea cu arma liniştit prin oraş, e bine-merci. Păi ce vorbim atunci? De la distanţă nu te poţi bate cu aşa ceva, nu am rachete nucleare. Dacă eram în oraş, era altceva, dar acesta nu e războiul meu. Să jure Andone pe cruce, cum era înainte să vin eu, când a fost tot antrenor la CFR. Cum se umbla cu 100-200 de euro la jucătorii lui U să joace prost, să pice în C... Ăsta e războiul meu? Ce face CFR în oraş? La meciul direct din ultima etapă a venit o brigadă de arbitri de mâna a doua, am plătit barem de 3.600 de euro, când o brigadă serioasă costă 10-12.000 de euro. Au fost trimişi de Comisie, noi nu puteam să-i schimbăm. Şi atunci, ce vorbim?

“Brandul lui U a crescut, e în primele patru din ţară”

Rep.: Cum comentaţi evoluţia Universităţii în acest sezon?

F.W.: Puteam fi pe locul 5, am fost penibili. Am pierdut puncte uşor, nu s-a îndeplinit obiectivul şi se putea. Băieţii aveau primă de 150.000 de euro pentru clasarea pe locurile 1-5, acum vor avea contractele scăzute cu 20 la sută, pentru neîndeplinirea obiectivului. Aveau primă şi pentru locul 6, nici pe aia n-au luat-o. Aveau primă de 200.000 de euro la meciul cu CFR şi tot atât la cel cu Vaslui. Ce mai e de zis? S-a terminat cum s-a terminat, deşi au avut toate condiţiile. Am reuşit totuşi prin muncă să facem şi ceva bun. Grozav e la naţională, jucătorii tineri au valoare, merg şi ei la loturi, iar brandul lui U a crescut, e în primele patru din ţară. Munca nu poate să ne-o conteste nimeni, dar toţi m-au felicitat că plec, nimeni pentru muncă sau rezultate. Chiar şi oameni care au jucat la U.

Rep.: Despre finalul de sezon ce părere aveţi?

F.W.: E doar parţial onest clasamentul final. CFR nu avea cum să câştige titlul în mod normal, dar au tot fost 11 metri, goluri în ultimele minute....Dacă e să vorbim de joc şi perseverenţă, Vaslui merita titlul. Ştiam că Dinamo nu va putea ţine steagul sus, revenirea Stelei a fost OK, dar prea târzie. E de felicitat şi Chiajna pentru retur. Cât despre noi, poate ne era mai bine să jucăm tot în deplasare, cred că terminam pe 3-4. Am venit pe Cluj Arena, să plătim 17.000 de euro pe meci, mai mult ca la Arena Naţională. Chiria 7500 de euro, pază, stewarzi, Ambulanţă, Pompieri, nocturnă şi tot aşa, până ajungeam la vreo 17.000 de euro, iar la meciurile mari, pe la vreo 25.000. Vă dau un exemplu, despre cum merg treburile la Cluj: am avut meci imediat după Paşte, am vrut să lăsăm intrarea liberă, e o sărbătoare mare, creştinească, nu ni s-a permis de autorităţi. Pe biletele acelea, de 5 sau 10 euro, poate lumea nu ştie, se plăteşte TVA. Asta mai am eu de plătit ca datorie de la U, TVA-ul de pe bilete. O să-l plătesc şi pe ăla, nu rămân dator, dar aşa ceva, atâta răutate câtă am văzut acolo..... Ce va urma? Vor fi jucători care vor rămâne la U, o parte au semnat deja, dar lista completă nu e stabilită încă, iar echipa s-ar putea să joace la Bistriţa, unde chiria la stadion e de vreo 3000 de euro. Să rămână Cluj Arena pentru concerte sau pentru CFR, pentru că sincer, cred că de-asta a şi fost construit. Stadionul e pregătit pentru CFR, U trebuie să dispară, din ce văd eu. Au pus şi scaunele alea gri, ca pentru săraci.

“După 3 ani la Cluj, mi-am făcut doar doi prieteni: şoferul autocarului şi doamna care îmi aducea cafeaua”

Rep: Care este mesajul dvs. pentru fanii Universităţii?

F.W.: Îi iubesc, sunt extraordinari, chiar dacă printre ei sunt şi oameni ce m-au făcut trădător. Suporterii echipei sunt singurii care pot duce U. sus, iar dacă eu eram în Cluj, nu în Bucureşti, puteam fi şi mai sus. Din păcate, după 3 ani la Cluj, pot spune că mi-am făcut doar doi prieteni: Paul, şoferul autocarului nostru, şi Mirela, doamna de la club, care îmi aducea cafeaua. Nişte oameni extraordinari. Personal, regret ca om ce s-a întâmplat, dar ca manager de societate, nu! Nu poţi sta în casa cuiva care nu te vrea acolo şi nu te iubeşte. Doar dacă eşti prost te duci mai departe. Someşul curge la vale, apa nu rămâne în oraş, doar pietrele, iar eu n-am fost o piatră, ci un fulg. Nimeni nu a apreciat ce am făcut. La meciuri mari, veneau câte 5-600 de invitaţi. Toţi doreau protocol bogat şi vin de Jidvei, asta aşteptau toţi. Ăsta le-a fost sprijinul în 3 ani. În rest, pragmatism, lipsă de omenie, idei de 2 lei, chiar dacă sunt şcoliţi prin SUA. Am crezut că au coloană vertebrală clujenii, rău m-am înşelat. Dar se întorc toate în viaţă, sunt convins. Clujenii care puteau să ajute şi şi-au întors ochii pot spune acum fericiţi: un mitic atât de mic, l-am băgat într-un ibric!

(Material realizat de Adina Oşan, adina.osan@mediafax.ro)